Anxietatea – Ultima parte

Ce fel de anxietate are pacientul? Se simte neliniştit mai tot timpul? Sau are o nelinişte de anticipare?

Dacă anxietatea este de fond, înseamnă că anxiosul în cauză nu are premisele pentru a putea fi. De ce? Nu are suport în lume. Şi atunci de ce are nevoie? Are nevoie să găsească în mine suport, stabilitate. Are nevoie ca cineva să fie aici pentru el. Cineva care îl înţelege şi îl ascultă. Cineva cu care stabileşte ce poate să facă fără frică şi de unde apare frica…

Dacă anxietatea este de anticipare, adică mi-e frică de anumite situaţii care s-ar putea întâmpla, acolo prezenţa şi suportul meu nu sunt de ajutor prea mult. Acolo e nevoie de confruntare. Atitudinea subiectivă va fi confruntată cu realitatea. Cu lumea reală. Până când descopăr că realitatea asta, aşa cum este ea, cu multe motive de neîncredere, cu multe lucruri imprevizibile şi nesigure, poate să-mi confere stabilitate şi suport…

Vă invit să audiaţi dialogul dintre Petru Ciucur şi medicul psihiatru Andrei Pătrîncă.

Tulburarea de Anxietate Generalizata

TAG – se caracterizează prin prezenţa unei anxietăţi cronice care durează de cel puţin şase luni fără să fie acompaniată de atacuri de panică, fobii sau obsesii. Diagnosticul de tulburare anxioasă generalizată se justifică numai în măsura în care teama şi îngrijorarea subiectului se centrează pe două sau mai multe probleme majore din viaţă, cum ar fi: sănătatea, banii, relaţiile interpersonale, performanţe asupra cărora subiectul se concentrează de cel puţin şase luni, în majoritatea timpului din cadrul unei zile.

Epuizarea şi demoralizarea, consultaţii medicale repetate şi absenteismul profesional sunt consecinţele cele mai frecvente ale TAG. Probleme serioase au şi copiii şi adolescenţii care suferă de această tulburare: dificultăţi în ceea ce priveşte somnul, absenteismul şcolar, abandonul unor activităţi de performanţă şi izolare socială.

Cognitiviştii au constatat că există o anumită specificitate cognitivă (legată de procesele minţii) a fiecărei entităţi din clasa mare a tulburărilor anxioase. În atacul de panică avem frica de a avea frică, interpretarea distorsionată a simptomelor corporale şi senzitivitatea anxioasă (frica de simptome şi senzaţii corporale). În cazul anxietăţii (fobiei) sociale frica de a fi evaluat negativ şi atenţia spre propria persoană. Credinţa că apariţia anumitor evenimente poate fi influenţată de propria gândire este specificitatea tulburării obsesiv-compulsive. În cazul TAG – de care ne vom ocupa în timpul alocat – avem îngrijorarea (neliniştea) patologică şi intoleranţa incertitudinii.