Bulimia

Bulimia este o tulburare de comportament alimentar şi se manifestă prin episoade recurente de hiperfagie (alimentare excesivă) însoţite de un sentiment de pierdere a controlului asupra alimentaţiei. La fel ca şi în cazul anorexiei mentale, persoana prezintă comportamente neadaptate de control al alimentaţiei sale, al greutăţii şi al corpului său, care o conduc spre o alterare semnificativă a sănătăţii sale fizice, a confortului său psihic şi a capacităţii sale de adaptare la mediu, fără ca o afecţiune medicală sau o altă tulburare psihologică să explice această situaţie. Greutatea şi silueta determină în mod exagerat stima de sine a persoanei care suferă din aceste motive. Crizele de bulimie sunt asociate unor comportamente compensatorii pentru prevenirea oricărei creşteri în greutate: perioade de restricţie alimentară şi de post, vomismente autoprovocate, abuz de laxative sau de diuretice, de exerciţiu fizic excesiv.

În cele patru ediţii, alaturi de consilierul (şi trainerul) Teofil Gavril, analizăm această tulburare şi prezentăm soluţii viabile. Auditie plăcută şi vă dorim sănătate.

LA CONSILIER – Practică

S-a cerut de către ascultători o mai mare concreteţe practică vis-a-vis de conceptul „Imaginea de Sine”. În aceeaşi călăuzire am fost şi noi, punând accentul pe simptomatologia unei defectuase IS şi implicit o scăzută Stimă de sine. Imaginea de Sine nu este un concept inventat de psihologi, ci este o trăsătură comună tuturor oamenilor, care pot să spună câte ceva despre ei înşişi. Biblia are impregnată pe paginile ei o întâmplare care se circumscrie perfect noţiunii IS. Ioan botezătorul este „prins la colţ” de unii preoţi şi leviţi, care pun în cascadă obsedanta întrebare: „Tu cine eşti?” „Eşti Ilie? Eşti proorocul? Cine eşti tu?” Cea mai definitorie întrebare a IS o adresează la urmă: „Ce zici tu despre tine însuţi?” Magistral ! Imaginea de sine este „Ce zici (crezi) tu despre tine însuţi”.
Sunt redate în emisiune manifestări şi efecte concrete ale unei IS non-obiective (proaste). Ateismul şi promiscuitatea sunt efecte ale unei inadecvate IS. E un dialog interesant pe care se merită să-l ascultaţi.

La Consilier – Studii de caz

În cea de-a patra ediţie a emisiunii „La Consilier”, în mare formă, psihologul clinician (dar şi consilier creştin) Doru Popa din Sibiu. Din operele lui Rudolf Dreikurs prezentăm un caz – O familie cu patru copii. Părinţii au o cristalizată imagine de sine, de unde şi direcţia pe care doresc să o imprime copiilor. Raportat la felul în care parinţii îşi pun amprenta asupra vieţii lor, copiii prelucrează în mod profund, individual ceea ce „li se întâmplă”. Pe scena vieţii părinţii par „aerieni”, iar copiii li se par ca nişte „străini”. Interpretarea pe care puii de om o dau evenimentelor şi interacţiunilor cu ceilalţi membrii ai familiei sunt mai mult decât interesante. Constelaţia, dinamica familiei este fascinantă.

Doru Popa prezintă la rându-i principiile ce stau la baza formarii imaginii şi a stimei de sine. El povesteşte fragmente din cazurile pe care le-a avut, modalităţi practice de lucru cu consiliatul, însa nu epuizează nici pe departe tematica. Nu pentru că nu ar fi avut plăcerea şi bucuria să o facă, ci pentru că „pământul se învârte”, trecerea timpului este implacabilă. Emisiunea parcă se termină prea repede, dar am promisiunea lui că va fi prezent (cu ajutorul Atotputernicului) şi la ediţia următoare. Puteţi asculta întreaga emisiune dând click pe butonul «Play» de mai jos.

ETAPELE ACHITĂRII DATORNICILOR

În Evanghelia după Luca (7:36-50) avem relatată întâmplarea cu femeia păcătoasă. Punctul central al întâmplării este concentrat în „Povestea datornicilor” expusă de Isus. Urmărindu-L pe Mântuitor, în felul în care se raportează atât la Simon, cât şi la femeia păcătoasă, observ că pentru El toţi sunt datornici. Unii sunt conştienţi de datoria lor într-un grad mai mare, alţii într-o măsură mai mică. Indiferent care este distanţa între datoria unuia sau altuia, cert este că nici unul nu poate plăti.

Ce etape parcurge Isus pentru a achita datoria fiecăruia în parte? De ce achită Isus datoria tuturor, în egala măsură, dar numai unii primesc mântuirea? A achita datoria nu este acelaşi lucru cu a mântui? Pornind la drum cu Isus, în calitate de observatori invizibili, analizăm fazele, etapele prin care El achită datornicii.

Prima etapă este aceea a CRUŢĂRII.

Este etapa în care Mântuitorul a luat decizia să ierte toţi datornicii Săi. Este o etapă de care beneficiază toţi cei care au o datorie faţă de Dumnezeu şi pe care nu o pot plăti. Această etapă are un caracter atotcuprinzător (general), deoarece toţi sunt datori, toţi au nevoie de har (cruţare). De asemenea, este o etapă finalizată. „I-a iertat pe amândoi.” Aici avem de a face cu toţi oamenii, incluşi în două mari categorii (unii au o datorie mai mare, alţii mai mică). Ceea ce însă îi pune pe acelaşi nivel este „incapacitatea de plată”. Isus a plătit preţul pentru întreaga omenire (1 Petru 1:18-19, Efes. 1:7). Ilustraţia folosită de Isus este luată din domeniul financiar-bancar. Datoriile din catastif nu sunt acoperite de o simplă iertare. Isus, pentru a ierta, a trebuit să plătească cu viaţa Sa. Când spunem că Isus a iertat, nu avem în minte doar o atitudine binevoitoare a Mântuitorului, ci realizăm faptul că El a trebuit să pună „în loc”.

A doua etapă este cea a CONVINGERII.

Este o etapă cu două aspecte. Primul este al neacceptării ofertei. Orice contract are două părţi. Isus a realizat „achitarea datoriei”, însă trebuie să doresc şi eu să accept acest lucru. Îmi aduc aminte cum, în liceu, am luat o notă proastă la matematică. Profesoara, ştiindu-mă silitor, mi-a făcut o ofertă avantajoasă. Îmi dă o notă bună, dar data viitoare va trebui să ştiu conform acelei note. Am refuzat, iar după câteva zile mi-a părut foarte rău. Simon a fost convins de Mântuitorul: „Cui i se iartă mult, iubeşte mult”. Simon a dat răspunsul corect. Isus l-a convins mental de justeţea acţiunii Sale. Numai că iluminarea minţii lui Simon nu a fost urmată şi de cea a inimii. Simon a respins lucrul cu care tocmai fusese de acord. De ce oare? Simon se considera o persoană remarcabilă din măcar trei puncte de vedere. El era foarte sociabil. A dat o masă în cinstea lui Isus. A lăsat-o chiar şi pe păcătoasă să intre. Îi plăcea compania. De asemenea era foarte spiritual. El a crezut că Isus era profet. Ei bine, lui îi plăcea compania profeţilor. El era fariseu şi deci, un teolog al vremii care se întâlnea des cu cărturarii. În fine, Simon era superior. Ne aducem aminte de rugăciunea vameşului şi a fariseului. Instinctul automat al lui Simon a fost să-L detroneze pe Isus din categoria profeţilor, ca imediat să-L şi dispreţuiască, incluzându-L în tagma „femeii păcătoase”. Ei da, Simon a fost convins intelectual, dar inima lui era legată de o Stimă de Sine provenită din valorile proprii.

Al doilea aspect priveşte acceptarea ofertei. Dacă observăm cu atenţie fragmentul biblic, cel mai tare se aude tăcerea femeii. Ea nu a făcut nici o cerere verbală de iertare. Ea a venit cu lacrimi, părul ei, sărutul picioarelor şi parfum. Toate acestea sunt remarcate de Isus. Cel care acceptă oferta lui Isus este apărat, promovat şi lăudat.

A treia etapă este cea a COMPENSĂRII.

Simon, „cel sociabil”, „cel spiritual”, „cel superior”a rămas cu acele „valori”. A rămas în clubul fariseilor şi cărturarilor, nu i s-a luat legitimaţia. Dar Isus spune şi ce nu a făcut el. Nu I-a dat apă pentru picioare, nu I-a dat sărutare, nu I-a uns capul cu untdelemn. Cu alte cuvinte, cu cît mai sociabil te vezi Simone, cu atât mai mult să ştie lumea că de fapt nu eşti, pentru că nu dai apă pentru picioare şi nici sărutare. Cu cât mai spiritual te vezi, de fapt ţie îţi lipsesc lacrimile pocăinţei. În ceea ce priveşte superioritatea ta, află că „păcătoasa” este cea lăudată.

Femeia primeşte eliberarea de o conştiinţă încărcată de vină. Nu doar salvarea de vina juridică, ci chiar de o conştiinţă care acuză încontinuu şi care nu poate găsi soluţia de ieşire din impas. De asemenea, punctul culminant al recompensei este mântuirea. „Credinţa ta te-a mântuit…” Şi nu se termină totul aici. Urmează: „… du-te în pace”. Siguranţa mântuirii o înoţeşte acum pretutindeni – pacea.

ETAPELE ACHITĂRII DATORNICILOR

Luca 7:36-50

  1. ETAPA CRUŢĂRII

    1. generală

    2. finalizată

  2. ETAPA CONVINGERII

    1. neacceptată

    2. acceptată

  3. ETAPA COMPENSĂRII

    1. pierderea

    2. mântuirea

(Auto)Subestimarea

Dicţionarul explicativ al limbii române (DEX) defineşte verbul “a subestima” prin “a atribui unei fiinţe, unui lucru, unei împrejurări o importanţă sau o valoare mai mică decât cea reală; a subaprecia, a subevalua”. Subestimarea este un indice al unei stime de sine scăzută. Efectele unei scăzute stime de sine sunt cel puţin neplăcute. Cel care se subevaluează nu va şti niciodată care este potenţialul său în diverse domenii/aspecte ale vieţii sale. Specialiştii spun că stima de sine are patru piloni :

  • sentimentul de siguranţă,
  • cunoaşterea de sine,
  • sentimentul de apartenenţă,
  • sentimentul de competenţă.

Dr. Nathaniel Branden spunea că stima de sine este “capacitatea de a înfrunta dificultăţile fundamentale ale vieţii, fără a pierde speranţa”. Charles F. Stanley, referitor la sentimentul de subestimare : “Dacă nu şti că Dumnezeu te-a creat cu promisiunea unei speranţe şi a unui viitor nu te vei preţui pe tine (Stanley F. C., Cum să-ţi atingi potenţialul maxim pentru Dumnezeu, 2012).

Cel care nu ştie că este o creaţie minunată (Psalmul 139:14) nu va fi conştient nici de faptul că poate realiza lucruri splendide.

Exerciţiu :

Dacă e să privim la evaluarea pe care o fac atât Dumnezeu, cât şi Satan lui Iov, ce putem spune ? Dumnezeu l-a supraevaluat ori Satan l-a subestimat ? Am putea spune supraevaluare din partea lui Dumnezeu, pentru că, într-un final, Iov a blestemat ziua în care s-a născut ? Am putea spune subevaluare din partea lui Satan, pentru că Iov nu L-a blestemat pe Dumnezeu, ci ziua în care s-a născut ? Cum este evaluarea pe care şi-o face Iov însuşi ? Ce putem învăţa noi din felul în care ne evaluăm pe noi înşine ? Oare apostolul Pavel exagera când a firma : “Pot totul în Hristos care mă întăreşte” ?