Slăbiciune, Boală, Cancer… Moarte…

Citeşte doar primul paragraf şi trăieşte cu toată fiinţa ceea ce-ţi spun. Abea apoi treci mai departe la următoarele paragrafe, după ce te-ai asigurat că ai înţeles cum funcţionează mecanismul gând – emoţie, cuvânt – trăire. Deci, fii atent. Încet şi trăind, citeşte pe îndelete. Nu, nu te grăbi. Încet, încet, încet… şi pe îndelete, simţind în fiecare fibra a trupului. Am început… De la un timp te simţi tot mai slăbit (citeşte încet). Cu greutate îţi mişti picioarele şi abea de-ţi porţi inamicul numărul unu: trupul ca un munte de fier, din ce în ce mai împotrivitor, mai greu, copleşitor de greu. Transpiri abundent. Respiri înfiorător de greu. Îţi simţi pulsul în gât, cum bate alert în amigdale. Valul de căldură sufocantă te ia de sus, de la cap. Expiri îndelung, golindu-ţi firavii plămâni. Te ia cu leşin, dar nu te dai bătut. Totuşi, nu poţi nega lipsa de aer şi blocajul paralizant ce pune stăpânire pe pieptul tău. Mâinile îţi sunt inerte şi curând picioarele îţi tremură vârtos, genunchii pornind în cursa ciocnirii frenetice, unul de altul. De când verdictul medicilor te-a lovit în creştetul capului – cancer la plămâni -, totul a început să meargă prost. Cel mai tare îţi este frică să n-o sfârşeşti într-o noapte rece, singur, fără nici un prieten drag lângă tine. Oare nu se întâmplă ACUM? Simţi că nu mai vezi, cazi ca secerat şi rămâi fără aer. Aer, aer, vreau aer. Simţi efectiv cum te innegreşti, cum devi cianotic. Aer, aer…

Când gândul că ai cancer îşi înfige ghearele puternic în creierul tău, groaza îţi cucereşte tot trupul. Obsedanta idee că celui drag i s-ar putea întâmpla o nenorocire te paralizează. Tremurul nestăvilit al muşchilor înjectaţi cu adrenalină transmite o stare de leşin la auzul că Putin ar fi dat ordinul de asalt asupra Moldovei. Aşa funcţionează emoţia, afectul. Automat. Instantaneu. Dacă te gândeşti acum că s-a întâmplat ceva rău fiinţei dragi, simţi cum pulsul o ia razna, cum respiraţia devine sacadată şi cum frica, da frica, te cuprinde ca un duşman nemilos.

Gânduri obsesive, imagini terifiante, groază nemărginită.Toate se leagă doar la apariţia unui simplu cuvânt. De ce te-am tîrât în calvarul asta? Ca sa înţelegi adevărul de mai jos.

O teroare fără margini îl apucă pe Satan când aude, chiar numai şoptit, numele lui Isus. O durere nesfârşită pune stăpânire pe el. Veşnicia iadului e coşmarul său încă din gradina Eden. De ce te hărţuieşte mereu chiar dacă nu te poate smulge din mâna Mântuitorului? Pentru că-i este GROAZĂ. El va fugi ca un laş netrebnic de orice copil al Cerului, care i se va impotrivi tare in credinţă. Adică tare în Isus. Reacţia lui este automată, aşa cum un gând tragic produce într-o fracţiune de secundă o nestăvilită explozie emoţională. Înţelege că eşti un privilegiat al cerului. Nu ţie trebuie să-ţi fie frică de moarte pentru că:

„Astfel dar, deoarece copiii sînt pãrtași sîngelui și cãrnii, tot așa și El însuș a fost deopotrivã pãrtaș la ele, pentruca, prin moarte, sã nimiceascã pe cel ce are puterea morții, adicã pe diavolul, și sã izbãveascã pe toți aceia, cari prin frica morții erau supuși robiei toatã viața lor.”

Satan nu mai are puterea morţii. Ha, ha, ha ! Sunt izbăvit! Eşti salvat!

Glorie Domnului vieţii, VIAŢA ÎNSĂŞI!

Succes garantat 100%

Ştiu că s-a mai scris pe acest subiect. Dar a şti nu este tot una cu a observa relaţiile dintre manipulatori şi manipulaţi. Şi a învăţa cât mai multe despre natura umană. Majoritatea site-urilor de ştiri online (chiar şi cele sportive) sunt într-o concurenţă acerbă pentru atragerea vizitatorilor. În funcţie de creşterea numărului de vizitatori tariful pentru spaţiul publicitar, alocat pe site, creşte la rându-i. Subiectele care “atrag” vizitatorii sunt arhicunoscute : sexul şi moartea. Şi corelatele acestora : incestul, divorţul, amantele, incinerarea, sinuciderea, accidentele rutiere, catastrofele naturale etc., etc.

Se pare că este în natura umană tendinţa, impulsul irezistibil de a merge spre tot ce ţine de moarte şi sex. Până şi un copil ştie lucrul acesta şi-l foloseşte pentru a atrage vizitatori pe site (trist, dar adevărat). Ce mă miră întotdeauna este faptul că manipulatul (-ţii) uită dintr-o dată că este victima şi are impresia că, de fapt, i se face un serviciu pe gratis. El nici nu concepe în acel moment că este “atras de pofta lui însuş şi momit”, că este pe cale să dezvolte patimi nesănătoase, un caracter dominat de fantezii şi că o să se aleagă cu o amprentă imagistică mentală care, de acum înainte, îi va reprezenta sexul opus drept un obiect sexual.

Totuşi, nu pot să nu mă amuz când realizez că şi manipulatorul devine manipulat atunci când postează imagini, articole, comentarii cu tematicile amintite. El nu este un robot în acţiune, ci un actor implicat în furnizarea unei poveşti de viaţă, a unei întâmplări “şocante”, pe care o prezintă selectiv, luând din eveniment acele părţi care sunt irezistibile pentru cititor. În încercarea sa de a trezi curiozitatea morbidă a cititorilor, manipulatul testează în primul rând pe propria-i persoană. Ca să tresară emoţional are nevoie de date picante şi nu de puţine ori apelează la imaginaţie, relatând şi ceea ce, de fapt, nu s-a întâmplat. Rezultă de aici o comunitate imensă de complăcuţi în emoţii şi plăceri primare infantile.

Unii, din această masă de oameni din ce în ce mai imensă, învaţă să schimbe rolurile, pentru a putea câştiga financiar. Creează la rândul lor site-uri cu “momeli”. Perpetum mobile.