Elemente de comunicare non-verbala 4

8. Mana dusa la obraz si la barbie

8.1 Plictiseala

Cand cel care asculta incepe sa-si foloseasca mana ca suport pentru cap, inseamna ca a aparut starea de plictiseala  si gestul e menit sa impiedice atipirea. Gradul de plictiseala al celui care asculta este legat de modul in care bratul si mana sunt utilizate ca suport al capului. Bataia in masa cu degetul si tropaitul sunt adesea interpretate in mod gresit de oratorii profesionisti ca semnale ale plictiselii, in realitate ele fiind semne ale nerabdarii.

8.2 Gesturi de evaluare

Mana inchisa pe obraz, adesea cu degetul aratator atintit in sus, exprima o apreciere pozitiva a celui care asculta. Cand acesta incepe sa-si piarda interesul, dar din politete doreste sa para mai departe atent, pozitia lui se va modifica usor, palma inferioara devenind suport pentru cap. La numeroase sedinte de conducere unii tineri manageri, dornici de afirmare, folosesc acest gest al „interesului” in timpul expunerii plictisitoare a presedintelui companiei, pentru a-si arata respectul fata de seful lor. Din nefericire insa pentru ei, din moment ce capul este sprijinit pe mana, in oricare mod ar aparea acest gest, farsa devine evidenta. Interesul sincer este manifestat atunci cand este pusa pe obraz, nu cand este folosita ca suport. O cale usoara de a trezi atentia fiecaruia este sa spuna ceva de genul urmator: „Ma bucur ca sunteti atenti, intrucat vreau sa va pun cateva intrebari”. Cu aceasta readuce atentia ascultatorilor asupra discursului caci acestia se vor teme ca nu vor putea raspunde la intrebarile ce le vor fi adresate.

8.3 Mangaierea barbiei

Daca avem prilejul de a veni in fata unui grup de oameni cu o idee noua, in timp ce o prezentam, sa urmarim cu atentie reactia lor si vom observa ceva fascinant. Majoritatea ascultatorilor, daca nu chiar toti, isi vor ridica o mana la fata si vor incepe sa utilizeze diferite gesturi de evaluare. Cand incheiem prezentarea noastra si ii rugam pe membrii grupului sa-si spuna parerea sau sa faca sugestii in legatura cu cele auzite, gesturile de evaluare vor inceta. Una din maini se va aseza pe barbie si va incepe gestul mangaierii barbiei. Acest gest al mangaierii barbiei arata ca ascultatorul ia o decizie. Cand noi le cerem ascultatorilor sa se decida, gesturile lor de evaluare se schimba in gesturi de decizie, iar urmatoarele lor miscari vor arata daca au luat o decizie negativa sau pozitiva.

Elemente de comunicare non-verbala 3

5. Acoperirea gurii cu mana

Daca cineva utilizeaza gestul acoperirii gurii cu mana in timp ce vorbeste, faptul arata ca respectivul minte. Daca el isi acopera gura in timp ce vorbeste altcineva, asta inseamna ca, dupa presimtirea sa acel ins minte. Una dintre cele mai tulburatoare privelistipentru un orator, este de a vedea cum, in timp ce el vorbeste, auditoriul recurge la acest gest. In fata unui auditoriu mai restrans sau in prezenta unui singur partener de discutie este recomandabil sa se intrerupa prezentarea sau expunerea si sa se adreseze intrebarea: „Doreste cineva sa comenteze cele spuse pana acum?”. Aceasta intrerupere va permite ca obiectiile celor din sala sa iasa la iveala, creand oratorului prilejul favorabil de a-si preciza afirmatiile si de a raspunde la eventualele intrebari.

6. Scarpinarea gatului

In acest caz, degetul aratator al mainii cu care scriem scarpina partea de sub ureche sau partea laterala a gatului. In timpul observarii acestui gest s-a constatat un lucru interesant: scarpinatul se face de aproximativ cinci ori. Rareori acest numar este mai mic sau depaseste aceasta cifra. Gestul semnaleaza indoiala sau incertitudine si este caracteristic oamenilor care spun: „Nu sunt sigur inca daca voi accepta”. Trebuie in mod deosebit sa remarcam situatia cand limbajul verbal contrazice acest gest, de exemplu cand cineva spune cam asa: „Eu pot intelege ce simtiti dumneavoastra”.

7. Interpretare si rastalmacire

Priceperea de a interpreta exact gesturile mainii aduse la fata – gesturi care apar intr-o serie de imprejurari date – se dobandeste in timp si prin indelungi observatii. Ceea ce putem afirma cu hotarare este faptul ca atunci cand o persoana foloseste unul din gesturile de aducere a mainii la fata, amintite anterior – acoperirea gurii, atingerea nasului, frecarea ochiului, frecarea urechilor, scarpinarea gatului, trasul de guler, degetele in gura -, este stapanita de ganduri negative. Numai prin studierea si observarea indelungata a acestor gesturi si prin luarea in considerare a contextului in care apar, putem ajunge in cele din urma la evaluarea exacta a gandurilor altora.

Elemente de comunicare non-verbala 1

Aspecte generale

Ochii. Capacitatea de a privi in ochi indica incredere in sine; aplecarea pleoapelor indica o atitudine de supunere.

Fata. Expresiile fetei pot arata sapte emotii de baza: frica, suparare, surpriza, dezgust, fericire, tristete, durere. Este important sa controlam daca fata noastra ne tradeaza sentimentele sau daca ramane neschimbata indiferent de ceea ce se petrece in interior.

Ridicarea sprancenelor. Daca ridicam sprancenele pentru cateva secunde cand privirile noastre se intalnesc cu ale altcuiva, aceasta indica un gest prietenos. Ridicarea sprancenelor drept raspuns este cea mai buna solutie cu exceptia cazului in care dorim sa semnalam dezaprobare sau ostilitate.

Postura. Felul in care stam, jos sau in picioare, felul in care mergem ne poate face sa parem increzatori sau timizi, bolnavi sau sanatosi. Pentru a avea o tinuta corecta, am putea sa ne imaginam o coarda trasa prin coloana vertebrala, prin spatele gatului si care iese afara prin cap.

Gesturile. Gesturi ca strangerea de mana, imbratisarea sau salutul cu mana sunt actiuni constiente. Altele, ca trasul de ureche, scarpinatul gatului sau inlaturarea unor scame imaginare sunt facute inconstient [uneori si subconstient – in cazul in care am luat cunostinta despre ele]. Orice incercare de ainterpreta gesturile trebuie sa ia in considerare contextul in care au aparut, cultura perdominanta, celelalte gesturi insotitoare.