Responsabilităţi

Unele familii, avute (bogate) fiind, pot să procure lucrurile după care tânjesc ai lor copii. Din nefericire foarte multe sunt familiile care nu au posibilităţi financiare suficiente pentru a lua o jucărie, un aparat foto sau chiar un rucsac nou pentru şcoală. Sunt situaţii în care copii nu pot înţelege realitatea şi se supără pe părinţii lor, ba chiar le cer în mod imperativ să le procure lucrul mult râvnit. Aici intervine conflictul. De la o ceartă până la izbucniri violente nu este mult. Copilul se închide în sine şi chiar te urăşte.

Atunci când îţi critici fiul pentru că este trist, acesta se simte neînţeles şi rănit. Ceea ce spui tu s-ar putea să fie adevărat însă el nu simte că tu îl sprijini. „Ce să fac?”. „Nu ştiu, întreabă-l chiar pe fiul tău”.

Fiecare membru al familiei trebuie să audă ce spune celălalt, ce simte, astfel încât fiecare să se simtă apreciat şi înţeles. Dacă este destul de mare copilul tău, implică-l încet-încet în deciziile administrative şi financiare ale familiei. Încetul cu încetul dă-i responsabilităţi pe măsura capacităţii sale de înţelegere. Pe de altă parte asumă-ţi riscul unei decizii proaste a copilului şi suportarea consecinţelor. Nu-l trage la răspundere, ci explică-i unde crezi că decizia a fost inadevată. Nu uita, acestea se numesc şi „cheltuieli de şcolarizare”. Faptul că toţi membrii familiei au de pătimit în urma unei decizii greşite poate duce la dezvoltarea capacităţii de analiză în context, anticipare evenimenţială, înţelegerea relaţiei cauză-efect ş.a.m.d.

E uşor ? Am fi naivi să credem că da. Dar e de preferat pentru dezvoltarea copiilor noştri.

El şi ea – nevoi diferite (2)

Nevoile Barbatului

  1. Nevoia de respect si apreciere a eu-lui este specifica barbatului si multe dintre conflictele maritale se dezlantuie prin incalcarea „regulii” de aur. O femeie inteleapta nu-si va critica barbatul, nici in particular si nici in public, mai ales in fata copiilor. Cicaleala si „barfa” cu prietenele sau vecinii afecteaza sensibilitatea sotului si-i descurajeaza orice initiativa. O sotie iubitoare isi incurajeaza permanent sotul, il apreciaza in fata copiilor si a altora, fara a minti sau exagera ostentativ; il recompenseaza emotional cu generozitate si, mai ales, cu sensibilitate. Cuvintele calde, de apreciere, directe sau aluzive sunt „liantul” unei comunicari afective stabile si totodata al evolutiei sotilor. Mesajul pozitiv aduce mult mai mult bine unei relatii de casatorie decat toate mesajele negative la un loc, oricat de „bine intentionate” ar fi ele. „Ajutorul” pentru schimbare nu se ofera cu brutalitate si cu pretul „ranirii” eu-lui partenerului, ci cu toleranta, rabdare, incurajand comportamentele pozitive si spontane ale sotului. Comportamentele „prescrise”, „sugerate” sau „impuse” de sotie prin diverse tactici psihologice, nu creeaza decat rezistenta la schimbare. De altfel, multe sotii pornesc in casnicie cu un disproportionat si imatur avant de „a-l schimba in bine pe sot”, si sfarsesc prin a-l „mutila” sufleteste sau a-l nevroza pur si simplu. O femeie care nu poate trata cu umor si bunavointa neglijenta sau dezordinea sotului, risca sa nu aiba un efect de schimbare in psihologia acestuia, ci, dimpotriva, sa devina din ce in ce mai putin atragatoare sau iubita, pe masura ce moralizeaza, critica si, mai ales, „ameninta” (fie si cu celebrul „plec la mama”) tot mai des. Arta maritala a femeii consta in puterea ei de a-i consolida sotului increderea in sine insusi, autorespectul. Iubirea se construieste si se pasatreaza pe acest sentiment reciproc de incredere si valorizare, dar sursa emotionala si energetica este, fara indoiala, femeia.
  2. Nevoia de confort fizic si psihosexual este importanta pentru un barbat. Hrana si sexul nu sunt separate evident de confortul psihologic-relational al sotului, iar zicala: „cea mai buna cale spre inima unui barbat trece prin stomac”, include o parte considerabila de adevar. De aceea, „problemele” pe care le ridica femeia nu este indicat sa fie lansate cand sotul e flamand, inainte de masa. Respectul pentru „masa” echivaleaza cu grija pentru echilibrul fiziologic al celuilalt. De asemenea, initiativa sexuala a sotului, la care, nu se raspunde de mai multe ori, poate trece drept un „semn” de neiubire, de neglijare, de respingere. Refuzul naste frustrare, iritabilitate, neincredere in sine.