La Consilier – Studii de caz

În cea de-a patra ediţie a emisiunii „La Consilier”, în mare formă, psihologul clinician (dar şi consilier creştin) Doru Popa din Sibiu. Din operele lui Rudolf Dreikurs prezentăm un caz – O familie cu patru copii. Părinţii au o cristalizată imagine de sine, de unde şi direcţia pe care doresc să o imprime copiilor. Raportat la felul în care parinţii îşi pun amprenta asupra vieţii lor, copiii prelucrează în mod profund, individual ceea ce „li se întâmplă”. Pe scena vieţii părinţii par „aerieni”, iar copiii li se par ca nişte „străini”. Interpretarea pe care puii de om o dau evenimentelor şi interacţiunilor cu ceilalţi membrii ai familiei sunt mai mult decât interesante. Constelaţia, dinamica familiei este fascinantă.

Doru Popa prezintă la rându-i principiile ce stau la baza formarii imaginii şi a stimei de sine. El povesteşte fragmente din cazurile pe care le-a avut, modalităţi practice de lucru cu consiliatul, însa nu epuizează nici pe departe tematica. Nu pentru că nu ar fi avut plăcerea şi bucuria să o facă, ci pentru că „pământul se învârte”, trecerea timpului este implacabilă. Emisiunea parcă se termină prea repede, dar am promisiunea lui că va fi prezent (cu ajutorul Atotputernicului) şi la ediţia următoare. Puteţi asculta întreaga emisiune dând click pe butonul «Play» de mai jos.

La Consilier – Imaginea de Sine 1

Ionut si Alina stau amandoi pe genunchii bunicului. Alina il saruta cu afectiune pe obraz pe bunu’ ei drag.        Pe mine bunuţu mă iubeşte mai mult decât pe tine spuse Alina dând din căpsorul ei cu păr auriu.

        Eu sunt mai cuminte decât tine şi ascult tot ce-mi zice bunelu, nu se lasă mai prejos Ionuţ.

        Tu cuminte? Protestă Alina. Da cât minţi. Mai şti când mi-ai dat în cap cu maşinuţa? Mai şti cât am plâns? Şi bunuţu te-a certat atunci.

        Îmbujorat şi dintr-o dată încruntat Ionuţ contraatacă furibund: „Lasă că nici tu nu eşti mai brează. Întotdeauna te smiorcăi, te vaiţi şi faci pe victima. Toţi te cocoloşesc doar ca să-ţi închidă gura.”

Continuă lectura

La Consiliere – Ce si cum

La RVE Sibiu a debutat de curând (în fiecare zi de luni, ora 19:00) o emisiune pe teme psihologice. „La Consilier” este denumirea generică a acestei noi emisiuni. Primul episod, cu caracter general, dezbate consilierea psihologică prin viziunea lui Teofil Gavril, preşedintele Asociaţiei Consilierilor Creştini din România. Continuă lectura

Lupta rolurilor

Apostolul Pavel spune : „… când am devenit matur, am terminat cu ce era copilăresc”.

Este impropriu şi inadecvat ca cineva să fie dimineaţa un maistru care „taie şi spânzură” sau un inspector fioros care pentru nimica toată desfiinţează câteva locuri de muncă, iar seara, să fie un creştin plin de compasiune care „mângâie, îmbărbătează şi consiliază” pe cei „spânzuraţi” şi pe cei lăsaţi fără locurile de muncă. Nu se potriveşte !

Atât consilierul spiritual (pastorul, preotul) cât şi psihoterapeutul dedicat, pasionat de oameni începe să fie pătruns de rolul său, care devine dominant, răsfrângându-se asupra celorlalte roluri (şef de secţie, mamă, tată, bunic, profesor, director, manager) şi domenii. Cei doi trebuie să ajungă la înţelegerea şi gestionarea propriilor sentimente / emoţii şi atitudini contradictorii.

O cerinţă imperioasă pentru rolul de consilier/terapeut este un puternic echilibru interior – un control al reacţiilor emoţionale, răbdare şi disponibilitate de a veni în contact cu problematica şi suferinţa umană. Această trăsătură se învaţă şi se perfecţionează în mod continuu; pe toată durata vieţii. Creştinul matur recunoaşte şi invocă aportul Duhului Sfânt care oferă asistenţă cu „stăpânirea de sine” sau calmul (ἐγκράτεια – egkrateia : auto-controlul → ultimul element din roada Duhului).

Gradul de autoacceptare al consilierului / psihoterapeutului este o alta trăsătură importantă pentru îndeplinirea rolului. Această atitudine aduce cu sine înţelegerea şi acceptarea celorlalţi, respectul şi încrederea faţă de altul. Apostolul Pavel manifestă din plin autoacceptarea (a nu se înţelege mulţumirea de sine) : 1 Cor. 4:3-4.

În caz contrar, nemulţumirea faţă de sine, vinovăţia şi mecanismele de apărare generate secundar vor putea duce la o morală rigidă, rigoristă [legalistă] şi proiectată în mod nefericit asupra persoanelor care caută ajutorul, şi nu o judecată încărcată de tâfne (Oancea C., Tehnici de sfătuire/consiliere).