Până când o viață amară ?

Cumva, acesta este laitmotivul Psalmului 13. Se repetă obsesiv întrebarea disperării: Până când… ? Mai durează mult nenorocirea aceasta? Chiar nu există o limită? Este normal să mă rog la Dumnezeu, să mă scoată din durerea în care mă aflu, atât de mult, încât să ajung la concluzia că EL m-a uitat? Ba mai mult, să ajung să cred că mă evită? „Până când Îți vei ascunde fața de mine?” Sigur, Doamne, Tu nu ai dificultăți în respirație și nu ți se umple gura de spută la fiecare explozie de tuse. Nu-Ți intră ochii în găvane de durere, nu Te învinețești ca mine când nu mai am aer. Știu că sunt deranjant, urlu cam tare în durerea mea; dar nu-Ți pasă că „am sufletul plini de griji și inima plină de necazuri, în fiecare zi”?. Spune și Tu: Până când?

Și de parcă asta nu ar fi tot, vrăjmașii mei se ridică tot mai semeț împotriva mea. Da, mă clatin, pentru că e dezarmant de dureros. Este greu de priceput pentru mine că Tu nu vezi asta. „Priveşte, răspunde-mi, Doamne, Dumnezeul meu!” Puterile mă părăsesc, pleoapele devin ca plumbul și simt că încep să mă cufund în somnul cel de neant. Dar strâng din dinți și strig în gând: „Dă lumină ochilor mei, ca să n-adorm somnul morţii, ca să nu zică vrăjmaşul meu: «L-am biruit!»”.

Apoi încep să văd. Una câte una, pietre de aducere aminte a acelor momente în care Tu mi-ai venit în ajutor; când mi-ai făcut bine. Îți aduci aminte Doamne? Când am avut meningită, Te-ai așezat pe pat, lângă mine, M-ai mîngâiat și ai plâns cu mine. M-ai prins în brațele Tale și m-am simțit ocrotit. M-ai sărutat pe frunte și mi-ai promis că nu Mă vei părăsi niciodată. Sau… Ști?… Atunci când era imposibil să fac masterul acela important pentru mine. Era imposibil. Toți profesorii au zis că nu se poate. Dar Tu ai făcut o minune. Pentru mine aceea a fost despicarea Mării Imposibilului în două, cu toiagul poruncii Tale. Până când Doamne să-mi fie așa de rău?

Până când „am încredere în bunătatea Ta”. Până atunci când îmi aduc aminte de promisiunea Ta că vei fi cu mine mereu. Atunci „sunt cu inima veselă din pricina mântuirii Tale: cânt Domnului, căci mi-a făcut bine!” Atunci Te am lângă mine.