Calitatea dragostei pentru Isus

Cum să-l iubeşti pe Isus în aşa fel încât păzirea poruncilor Sale şi părtăşia cu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt să fie cel mai obişnuit şi natural lucru pe care să-l faci? Continuare de aici.

Probabil te vei arunca asupra poruncilor, ca să-I demonstrezi dragostea ta. Un astfel de calcul este sortit eşecului. Dacă performanţa împlinirii poruncilor ar fi un indicator pentru dragoste, atunci tânărul bogat (care le-a păzit încă din tinereţea lui) ar fi plecat de la Isus mântuit (Scriptura spune că dezideratul religiei iudaice era “cine va păzi poruncile, va trăi prin ele”). Dar nu a fost aşa. Isus l-a iubit mult, dar l-a lăsat să plece precum a venit.

De ce tânărul bogat nu se califică pentru împlinirea poruncilor, cu toate că, în opinia sa, era performant în acest domeniu? Revenim asupra manifestării “ciudate” a unui îndrăgostit. Prin “sorbirea” din ochi a dorinţelor iubitei, îndrăgostitul exprimă preţuirea şi valorificarea ei. Este un act (atitudine) agape (ἀγάπη). Îndragostitul nu se are in vedere pe sine. În schimb, “aruncarea” asupra împlinirii poruncilor, ca scop de sine stătător, vădeşte ego centrarea. Eu fac, pentru că eu pot, deci eu sunt cineva şi merit să fiu iubit. Este egoism în stare pură. Egoistul dacă iubeşte pe cineva îi face un favor. El aşteaptă să fie, de facto, premiat pentru împlinirea poruncilor. El nu “soarbe” din ochi dorinţele celuilalt. El dacă dă o dată, cu o mână, ia înapoi de zece ori, cu ambele.

Ce este de făcut pentru a avea în mod real o dragoste înflăcărată pentru Isus? Isus ne scuteşte de căutări sterile. I-a spus prima dată unui fariseu numit Simon cum este cu iubirea. De altfel, pentru orice creştin “simonit” există această întâmplare (Evanghelia după Luca, 7:36-50 – Femeia păcătoasă). După ce a fost invitat la petrecere de Simon, Isus cel stingher şi nebăgat în seamă (că aşa-i stă bine unui oaspete de teapa Lui) devine centrul atenţiei prin comportamentul “aberant” al unei femei. Atributul păcătoasă era dat unei femei de moravuri uşoare, în acele timpuri. Să nu fim prea severi cu Simon. Grimasa de dispreţ de pe faţa noastră, la privirea unei asemenea scene, ne-ar fi dat de gol. Cum să te uiţi la Isus că stă şi nu se trage revoltat din îmbrăţişarea unei asemenea femei, care plînge în hohote la picioarele lui, Îi stropeşte cu lacrimi gambele, le sterge cu părul capului ei, le sărută şi, în fine, le unge cu parfum. Gândurile lui Simon sunt mititele pe lângă ale noastre.

Aici descoperim frumuseţea caracterului divin al lui Isus. Şi revelarea naturii dragostei autentice. Ne aduce pe toţi la descoperirea faptului că suntem datornici. Vânduţi! Şi nu avem cu ce plăti. Şi nici nu vom putea plăti vreodată. “Dar nici unul nu poate să răscumpere pe fratele său, nici să dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării pentru el însuşi (răscumpărarea sufletului lor este atât de scumpă că trebuie să renunţe la ea pentru totdeauna)” – Psalmul 48: 7-8. În ciuda acestui adevăr, Cămătarul ne iartă datoria. El o face din compasiune şi iubire pentru datornici (eu, tu, noi). Când Isus îl întreabă pe Simon: “Care datornic îl va iubi pe Cămătar mai mult”, fără ezitare, el răspunde: “Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult”. Isus confirmă că răspunsul este drept. Conştiinţa iertării, a eliberării de povară este izvorul natural al dragostei. Numai eliberatul de imensa povară a actelor sale reprobabile îşi manifestă dragostea fierbinte pentru Eliberator, în ciuda oprobiului public, a dispreţului “elitelor”. Numai conştiinţa curăţită de vină se aruncă în lacrimi de recunoştinţă la picioarele Salvatorului său, le spală cu lacrimi, le şterge cu părul capului, apoi le unge cu parfum de calitate superioară.

Bogăţia harului constă într-un şi mai mare… har: “Păcatele ei cele multe sunt iertate căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin, iubeşte puţin”. Apoi a zis femeii: “Păcatele îţi sunt iertate”. Isus a dat femeii ceea ce ea, fără cuvinte, a venit să ceară: Iertarea. Credinţa ei anticipatoare mulţumea deja pentru ceea ce urma să primească. Până şi Isus a fost mişcat de actul credinţei ei: “Mă iubeşte pentru că ştie că o iert dacă se vede precum este: datornică”.

Câtă diferenţă între femeia păcătoasă şi tânărul bogat. Ea era datornică şi prăbuşită sub greautatea silniciei ei, iar bogatului lumea îi datora respectul, preţuirea, recunoaşterea meritelor de a fi păzit poruncile încă din tinereţea sa. Ce diferenţă mare. Ea a plecat iertată de toate păcatele sale şi a fost eliberată de vină şi vechiul statut degradant.

Ancorat în dragostea Sa

Lumea este plină de oameni care caută pe cineva care să-i iubească. Mulţi creştini merg din biserică în biserică dorind să fie iubiţi. Unii caută dragostea în prietenii, iar alţii în căsătorie, dar toate aceste căutări pot duce la dezamăgire. Asemenea orfanilor, copiii lui Adam se simt în nesiguranţă şi ca urmare sunt mereu doborâţi de crize de autocompătimire. Este trist faptul că mulţi continuă să se simtă în primejdie chiar şi după convertirea lor, când, de fapt, nu mai au niciun motiv să se simtă aşa.

Ce ne spune Evanghelia cu privire la această problemă? Răspunsul este să ne găsim siguranţa în iubirea lui Dumnezeu. Isus le spune în mod repetat ucenicilor Săi că toate firele de păr din cap le sunt numărate şi că Dumnezeu, Cel care hrăneşte milioanele de păsări şi îmbracă milioanele de flori, se va îngriji în mod sigur de ei. Un argument şi mai puternic este următorul: „El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?” (Romani 8:32). Aşa cum S-a îngrijit de Isus, Dumnezeu se va îngriji şi de tine.

Zac Poonen

Dragostea divină in cei ce-L iubesc pe Isus

Text : Ioan 14:15-31

1. DRAGOSTEA PENTRU ISUS

  • Angajează întreaga personalitate – Marcu 12:30;
  • Motivează şi energizează împlinirea poruncilor Sale – Ioan 14:15, 21, 23
  • Poruncile lui Isus sunt expresia dragostei divine – 1 Tim. 1:5, Rom. 13:8-10, Gal. 5:13-14

2. DRAGOSTEA LUI ISUS PENTRU CEI CE-L IUBESC

  • Nu îi lasă orfani – Ioan 14:16, 18
  • Le oferă pacea Sa supranaturală – Ioan 14:27; 16:33
  • La asigură (promite) un loc în cer – Ioan 14:3

3. DRAGOSTEA DUHULUI PENTRU CEI CE-L IUBESC PE ISUS

  • Se manifestă în calitatea Sa de Mângâietor – Ioan 14:16, 26
  • Se manifestă în prezenţa Sa continuuă – Ioan 14:16-17; Efes. 1:13-14
  • Se manifestă în instrucţia / călăuzirea Sa – Ioan 14:26; 1 Cor. 2:13; 2 Petru 1:21; Ioan 16:13-15

4. DRAGOSTEA TATĂLUI PENTRU CEI CE-L IUBESC PE ISUS

  • Este răspunsul Său la dragostea noastră – Ioan 14:21, 23
  • Este aceeaşi dragoste ca şi pentru Fiul Său – Ioan 17:23
  • Este o dragoste care nu ne lasă niciodată – Rom. 8:35-39

Chiar iubeşti ?

Noi, cei care suntem căsătoriţi ne aducem cu nostalgie aminte de perioada în care am fost îndrăgostiţi. El sau ea erau “cel mai” şi “cea mai”. Expresiile de genul “ce va fi văzut la el ?” sau “hotărât lucru, dragostea e oarbă” nu au nici nea mai mică semnificaţie pentru amorezi. Puternicul sentiment de afecţiune (şi admiraţie) pentru persoana iubită atenuează la maxim ceea ce alţii numesc defecte, impurităţi, metehne caracteriale. Conştiinţa se focalizează strict spre ceea ce el sau ea numeşte calitate, frumuseţe, plăcere. Cei doi flămânzesc unul după altul când când sunt la depărtare. Dorul, în asemenea situaţii, doare, iar când sunt împreună cuvântul fericire este searbăd, puţintel, firav.

Caracteristic pentru cei ce se iubesc este că sorb din priviri dorinţele celuilalt. “Îţi este prea cald ?”, “Ai mâncat ceva astăzi ?”, “Să-ţi aduc o aspirină ?”. A-i face lui sau ei pe plac este o onoare şi o mare bucurie. Nici vorbă de corvoadă în asta. Să-mi fie greu să-i fac pe plac iubitei, iubitului ? Nu şti ce vorbeşti.

Isus ştie cel mai bine ce înseamnă să iubeşti. Isus ne-a iubit şi… S-a dat pe Sine însuşi ca jertfă pentru noi. Pentru Isus iubirea nu e doar storge sau phileo, ori, în cazul nostru, eros. Isus iubeşte AGAPE. Atât de mult iubeşte că toate mizeriile umanităţii le ia asupa Sa şi moare salvându-şi mireasa.

Isus ne provoacă cu testul iubirii (Evanghelia după Ioan 14:15-24): Dacă Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele, sunteţi călăuziţi de Duhul şi aveţi o strânsă părtăşie cu Tatăl şi cu Mine. Când iubirea (consideraţia, admiraţia, respectul) faţă de cineva este autentică? Atunci când cuvintele (spusele, dorinţele, poruncile) sale contează pentru mine.

Poate unii se vor arunca asupra “poruncilor” Sale ca să-şi demonstreze sieşi, lumii şi chiar Creatorului că-L iubesc. Eşecul îi va zdruncina însă din temelii. Isus spune doar atât: IUBEŞTE-MĂ ! Dacă-L iubeşti cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău şi cu toată puterea ta se va vedea.Nu te concentra pe efect, ci pe cauză.