Tulburarea Obsesiv Compulsivă

Ce sunt obsesiile? Ce este acela un gând intruziv? Dar compulsiile? Întrebări la care medicul psihiatru specialist Andrei Pătrîncă ne răspunde cu profesionalim.

Tulburarea Obsesiv Compulsiva

Atacul de Panică cu Agorafobie (II)

O modalitate foarte eficientă şi testată de trainerul Teofil Gavril este Terapia Constructivistă. Rezultatele vizibile, palpabile dau un optimism fundamentat atât terapeuţilor/consilierilor, cât şi consiliaţilor.

Anxietatea – Ultima parte

Ce fel de anxietate are pacientul? Se simte neliniştit mai tot timpul? Sau are o nelinişte de anticipare?

Dacă anxietatea este de fond, înseamnă că anxiosul în cauză nu are premisele pentru a putea fi. De ce? Nu are suport în lume. Şi atunci de ce are nevoie? Are nevoie să găsească în mine suport, stabilitate. Are nevoie ca cineva să fie aici pentru el. Cineva care îl înţelege şi îl ascultă. Cineva cu care stabileşte ce poate să facă fără frică şi de unde apare frica…

Dacă anxietatea este de anticipare, adică mi-e frică de anumite situaţii care s-ar putea întâmpla, acolo prezenţa şi suportul meu nu sunt de ajutor prea mult. Acolo e nevoie de confruntare. Atitudinea subiectivă va fi confruntată cu realitatea. Cu lumea reală. Până când descopăr că realitatea asta, aşa cum este ea, cu multe motive de neîncredere, cu multe lucruri imprevizibile şi nesigure, poate să-mi confere stabilitate şi suport…

Vă invit să audiaţi dialogul dintre Petru Ciucur şi medicul psihiatru Andrei Pătrîncă.

Tulburarea de Anxietate Generalizata

TAG – se caracterizează prin prezenţa unei anxietăţi cronice care durează de cel puţin şase luni fără să fie acompaniată de atacuri de panică, fobii sau obsesii. Diagnosticul de tulburare anxioasă generalizată se justifică numai în măsura în care teama şi îngrijorarea subiectului se centrează pe două sau mai multe probleme majore din viaţă, cum ar fi: sănătatea, banii, relaţiile interpersonale, performanţe asupra cărora subiectul se concentrează de cel puţin şase luni, în majoritatea timpului din cadrul unei zile.

Epuizarea şi demoralizarea, consultaţii medicale repetate şi absenteismul profesional sunt consecinţele cele mai frecvente ale TAG. Probleme serioase au şi copiii şi adolescenţii care suferă de această tulburare: dificultăţi în ceea ce priveşte somnul, absenteismul şcolar, abandonul unor activităţi de performanţă şi izolare socială.

Cognitiviştii au constatat că există o anumită specificitate cognitivă (legată de procesele minţii) a fiecărei entităţi din clasa mare a tulburărilor anxioase. În atacul de panică avem frica de a avea frică, interpretarea distorsionată a simptomelor corporale şi senzitivitatea anxioasă (frica de simptome şi senzaţii corporale). În cazul anxietăţii (fobiei) sociale frica de a fi evaluat negativ şi atenţia spre propria persoană. Credinţa că apariţia anumitor evenimente poate fi influenţată de propria gândire este specificitatea tulburării obsesiv-compulsive. În cazul TAG – de care ne vom ocupa în timpul alocat – avem îngrijorarea (neliniştea) patologică şi intoleranţa incertitudinii.

Anxietatea – Temerile din viaţa noastră

De ce ni se pare frica aşa de apăsătoare? De ce încercăm să o evităm? De ce ne e frică de „frică”?

Baza fricii este ca nu putem fi (fiinţa) în condiţiile date. Simţim că nu putem suporta ceea ce ne aşteaptă, ne invadează simţământul că ne pierdem, că pierdem pământul de sub picioare, că ne scufundăm în neant. Nu putem schimba circumstanţele din afara noastră, dar putem să ne schimbăm atitudinea în faţa lor. Forţa fricii o primim abia prin noi înşine. Ea ne atrage în capcana ei abia când avem impresia că nu putem lăsa lucrurile să se petreacă. Dacă omul simte că nu poate fi în acele condiţii, atunci nu poate lăsa lucrurile aşa cum sunt, ci caută să le controleze, să le domine, să le modifice rezultatele. „Acest control produce frica. Provine din frică şi duce din nou la frica”, spunea Langle.

Ultima editie – Imaginea de Sine

Raspunsuri la intrebarile ascultatorilor. Despre „criza varstei mijlocii”, petrecerea timpului de catre adolescenti pe internet, Supraeul, Constiinta etc. Doctor Andrei Patranca spune despre celalalt ca trebuie sa fie un interlocutor de nadejde, ca eu sa ma pot aprecia in mod corect prin el. Faptul de a obtine atentie din partea celuilalt are trei consecinte importante:

  • Atentia de sine: atentia primita din afara se va converti si va sta la baza propriei observatii/atentii de sine. Ceea ce ma conduce la o permanenta luare in consideratie a propriei persoane. A nu fi atenti la noi insine e un atribut al imaturitatii.
  • Identitate: apare identitatea prin intermediul respectarii granitelor si a recunoasterii autonomiei si particularitatilor persoanelor. Chiar daca suntem gemeni, mama ne acorda o atentie usor diferita, de unde se va naste imaginea mea de sine.
  • Constituirea Supraeului: prin identificari cu ceea ce este valoros la ceilalti.

Ce deosebire exista intre Supraeu si Constiinta?

Cand sunt copil si fac rau, ma tem de pedeapsa parintilor. Astfel, teama de pedeapsa care ar putea veni din afara mea se numeste supraeu. Cand eu insumi ma maturizez nu-mi mai este teama de ce va spune mama si tata cand fac raul, ci eu insumi ma simt rau, nelinistit, fara pace. Constiinta e o raportare la morala din interior. Supraeul e doar o teama de pedeapsa din afara.

LA CONSILIER – Practică

S-a cerut de către ascultători o mai mare concreteţe practică vis-a-vis de conceptul „Imaginea de Sine”. În aceeaşi călăuzire am fost şi noi, punând accentul pe simptomatologia unei defectuase IS şi implicit o scăzută Stimă de sine. Imaginea de Sine nu este un concept inventat de psihologi, ci este o trăsătură comună tuturor oamenilor, care pot să spună câte ceva despre ei înşişi. Biblia are impregnată pe paginile ei o întâmplare care se circumscrie perfect noţiunii IS. Ioan botezătorul este „prins la colţ” de unii preoţi şi leviţi, care pun în cascadă obsedanta întrebare: „Tu cine eşti?” „Eşti Ilie? Eşti proorocul? Cine eşti tu?” Cea mai definitorie întrebare a IS o adresează la urmă: „Ce zici tu despre tine însuţi?” Magistral ! Imaginea de sine este „Ce zici (crezi) tu despre tine însuţi”.
Sunt redate în emisiune manifestări şi efecte concrete ale unei IS non-obiective (proaste). Ateismul şi promiscuitatea sunt efecte ale unei inadecvate IS. E un dialog interesant pe care se merită să-l ascultaţi.

La Consilier – În profunzime

Forţa cu care „se impune” Imaginea de Sine duce la serioase prejudicii sau la un binecuvântat profit sufletesc şi spiritual. O imagine de sine negativă (neobiectivă) ne ţine prizonierii părerilor celorlalţi, convingerilor proprii eronate, emoţiilor provenite dintr-o constantă dezapreciere. Cel mai rău este că rămânând încătuşaţi în „ceea ce nu este de fapt al nostru şi din noi”, nu vom ajunge niciodată să ştim cine suntem cu adevărat şi ceea ce am fi putut deveni în mod real. Vă invit să ascultaţi a 5-a ediţie a emisiunii La Consilier pe tema Imaginii de Sine cu psihologul clinician Doru Popa din Sibiu.

La Consilier – Studii de caz

În cea de-a patra ediţie a emisiunii „La Consilier”, în mare formă, psihologul clinician (dar şi consilier creştin) Doru Popa din Sibiu. Din operele lui Rudolf Dreikurs prezentăm un caz – O familie cu patru copii. Părinţii au o cristalizată imagine de sine, de unde şi direcţia pe care doresc să o imprime copiilor. Raportat la felul în care parinţii îşi pun amprenta asupra vieţii lor, copiii prelucrează în mod profund, individual ceea ce „li se întâmplă”. Pe scena vieţii părinţii par „aerieni”, iar copiii li se par ca nişte „străini”. Interpretarea pe care puii de om o dau evenimentelor şi interacţiunilor cu ceilalţi membrii ai familiei sunt mai mult decât interesante. Constelaţia, dinamica familiei este fascinantă.

Doru Popa prezintă la rându-i principiile ce stau la baza formarii imaginii şi a stimei de sine. El povesteşte fragmente din cazurile pe care le-a avut, modalităţi practice de lucru cu consiliatul, însa nu epuizează nici pe departe tematica. Nu pentru că nu ar fi avut plăcerea şi bucuria să o facă, ci pentru că „pământul se învârte”, trecerea timpului este implacabilă. Emisiunea parcă se termină prea repede, dar am promisiunea lui că va fi prezent (cu ajutorul Atotputernicului) şi la ediţia următoare. Puteţi asculta întreaga emisiune dând click pe butonul «Play» de mai jos.

La Consilier – Sima de Sine (scăzută)

În acest episod există şi întrebări incomode. A răspuns cu aceaşi amabilitate invitaţiei, preşedintele ACC România, Teofil Gavril, din Mediaş. Formatul (nu în totalitate) este următorul:

În urmă cu câteva zile a fost intervievată o vedetă de cinema chiar la Bâlea Lac, acolo unde aveau loc filmări pentru o nouă producţie cinematografică. Persoana aceasta, vădit agasată de tipul întrebărilor, a chestionat la rândul său: „Voi chiar numai asta ştiţi să întrebaţi? Cât de frumoasă este România? Cât de bună este mâncarea cu specific românesc? Dar vouă vă place Belgia? Aşa-i că este frumoasă?” Observ la majoritatea jurnaliştilor români aceeaşi minusculă Stimă de Sine. Acum, pentru că Simona Halep (jucătoarea de tenis) are performanţe remarcabile, a apărut o Identificare de Sine cu performanţele ei. Toţi simt nevoia să mediatizeze performanţele jucătoarei de tenis pentru a se mândri (a se citi „a se simţi bine”) că sunt români.

  • De ce oare o atât de mică Stimă de Sine la noi românii?

Nici o persoană care se vede respingătoare, fără calităţi, imposibil de iubit nu trăieşte emoţii plăcute; are o Stimă de Sine foarte scăzută. După Revoluţia din anul 1989 psihologi, pedagogi, asistenţi sociali, sociologi şi experţi din alte domenii precum şi o parte importantă a opiniei publice insistă că trebuie acordată o mult mai accentuată atenţie formării la elevi, la copii şi tineri, în general, a unei Imagini de Sine pozitive şi o Incredere în Sine ancorată în viaţa socială. Totuşi, ceva neplăcut se întâmplă. Stilurile educaţionale excesiv autoritare, acompaniate cu umilinţa copiilor au efecte dezastruoase asupra personalităţii în formare şi prioritar în ce priveşte stima de sine.

  • Cum poate familia – mama şi tata – să atenueze, apoi să compenseze deficitul de încredere, de autoapreciere a copiilor, dezvoltat de sistemul educaţional românesc?

  • Ce este de făcut atunci când părinţii înşişi au un imens deficit de Stimă de Sine şi contribuie şi ei, alaturi de sistemul social, în umilirea copiilor?

  • Ce poate face Biserica pentru copiii – din Biserica locală – care au un mediu nefavorabil pentru buna lor dezvoltare?

  • Si pentru că nu evităm întrebările incomode, ce este de făcut atunci când avem de-a face cu un pastor ce manifestă un stil excesiv-autoritar, umilitor, izvorât dintr-o Imagine de Sine alterată? Avem exemple în Scriptură: Diotref şi alţii ca el.

La Consilier – Imaginea de Sine 1

Ionut si Alina stau amandoi pe genunchii bunicului. Alina il saruta cu afectiune pe obraz pe bunu’ ei drag.        Pe mine bunuţu mă iubeşte mai mult decât pe tine spuse Alina dând din căpsorul ei cu păr auriu.

        Eu sunt mai cuminte decât tine şi ascult tot ce-mi zice bunelu, nu se lasă mai prejos Ionuţ.

        Tu cuminte? Protestă Alina. Da cât minţi. Mai şti când mi-ai dat în cap cu maşinuţa? Mai şti cât am plâns? Şi bunuţu te-a certat atunci.

        Îmbujorat şi dintr-o dată încruntat Ionuţ contraatacă furibund: „Lasă că nici tu nu eşti mai brează. Întotdeauna te smiorcăi, te vaiţi şi faci pe victima. Toţi te cocoloşesc doar ca să-ţi închidă gura.”

Continuă lectura

La Consiliere – Ce si cum

La RVE Sibiu a debutat de curând (în fiecare zi de luni, ora 19:00) o emisiune pe teme psihologice. „La Consilier” este denumirea generică a acestei noi emisiuni. Primul episod, cu caracter general, dezbate consilierea psihologică prin viziunea lui Teofil Gavril, preşedintele Asociaţiei Consilierilor Creştini din România. Continuă lectura