DE CE LE ESTE GREU CHIAR ȘI CREȘTINILOR SĂ-L CUNOASCĂ PE DUMNEZEU?

Trăim astăzi în epoca informației. Avem iluzia cunoașterii, deoarece știrea este punctul central al radioului și al televiziunii. Vestea, știrea nu implică decât arareori un angajament, o obligație. Nici nu ai prea avea cum, ținând cont că fiecare zi vine cu știrile ei. Evenimentele vin și pleacă la foc continuu. Cu cât abundența informațională este mai mare, cu atât avem un fenomen de răcire emoțională, din ce în ce mai pregnant. Dacă un cutremur sau o inundație provocată de un tsunami nu-i implică pe cei apropiați nouă (rude, prieteni), atunci știrea despre eveniment ne aduce, cel mult, o volatilă schiță de empatie (a simți cu celălalt). Atât !

Plusăm cu informațiile care promit fericirea, în diverse ipostaze. Dacă vei munci 10-16 ore pe zi, vei ajunge ca magnatul X, fotbalistul K sau vedeta Y. Avem deci o răcire afectivă față de ceva și o fierbințeală afectivă față de altceva.

A cunoaște știrea perimată despre Dumnezeu și Împărăția Sa întră la categoria cotidian, neimportant. Este zona rece, rece, rece. Mai ales că implică foarte multe lucruri neatractive. Ce zic eu ? Sunt lucruri care implică un angajament serios, prea multe renunțări, iar câștigurile pe care le promite sunt pe undeva după viața asta. Absolut neinteresant.

Din păcate, din ce în ce mai mulți creștini își pierd interesul. Unii datorită atracției față de sistemul cel mare și larg, alții datorită faptului că, în sistemul îngust, nu L-au găsit pe Dumnezeu. În Persoană. Ei chiar au citit Cartea, și s-au autosugestionat mereu crezând că astfel transformarea mult promisă va germina și în ființa lor. Aici nefericirea nu le aparține în totalitate. De vină sunt și sistemele eclesiale locale legaliste, dar și cele libertine, generatoare de libertinaj religios. Lipsa consilierilor calificați (da, calificați, prin ucenicizare, de oameni plini de Duhul Sfânt), care stau alături de novicele spiritual constituie marea bubă plină de puroi a creștinismului actual. Predicarea a devenit piatra cea mai de preț și cam unică în tezaurul bisericesc. Chiar dacă se face caticheză, pe ici pe colo, nu este însoțită de consilierea practică, de umărul disponibil și exemplul practic de calfă spirituală, care-i arată ucenicului CUM te despovărezi (te gestionezi) față de o adicție (păcat) specifică: mândrie (megalomanie), minciună (mitomanie), frică (anxietate), ură (resentiment agresiv) etc. Expunerea dogmaticului rece și abstract nu este suplinit de relevarea trăirilor interioare, gânduri și emoții atractive inadecvate, suferința cauzată de gardianul moral, travaliul spiritual parcurs de creștinul tânar sau matur spiritual. Toate acestea și multe altele îi sunt ascunse ucenicului, care tinde să creadă ca „maestrul” său spiritual este un semi-zeu, iar el este un perdant cronic, imposibil de recuperat. Tocmai pentru că nu are acces la eșecurile, căderile și ridicările atotcunoscătorului predicator. Păcatul acesta este oribil și vine din mândrie mixat cu orgoliu.

Partea I, de Petru Ciucur

Reclame

2 gânduri despre „DE CE LE ESTE GREU CHIAR ȘI CREȘTINILOR SĂ-L CUNOASCĂ PE DUMNEZEU?

  1. Bine văzută „profesionalirea” predicilor, corectitudinea politică a predicilor e tot mai des unul din criteriile predicatorilor dar cea mai mare problemă e predicarea seacă netrăită, chiar de pe net sau din cărți de schițe de predici pentru că ceea ce se vrea e să dea bine nu să producă transformare.

    Faptul că în biserici nu se are în vedere deloc aproape creșterea copiilor în credință ci „îi aruncă” în grămadă cu ceilalți face ca oamenii să afirme diferite adevăruri fără să fie afectați de ele dar sperând că afirmarea (de aici și cuvântul așa de des „proclam”) va avea și efect faptic.

    E regretabil că cei ce sunt păstori, de orice fel, dau cu fuga imediat ce vine cineva la ei să solicite ajutor. În cel mai fericit caz se obține o promisiune seacă de „am să mă rog pentru tine”.

  2. Nu exista sectiunea Laborator. Acolo se pune in practica sub indrumarea si exemplificarea mesterului.„Călăuzirea Duhului” este o expresie nu un proces palpabil. Și nimeni nu ți-l explică și nimeni nu te ajută sa aduci în practică realitatea aceasta spirituală. Totul constă din porunci. Dar poate unul care nu știe, oricât i-ai porunci, să facă lucruri pe care niciodată nu le-a făcut? Pe care niciodată nimeni nu i le-a arătat, de la A la Z?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.