Chestionarele de personalitate pe post de… zodiac.

Ne este cunoscută la toți vorba: „Românul s-a născut poet”. Dar ne este cunoscut, din experiența zilnică, și faptul că românul s-a născut medic, farmacist, mecanic, profesor și multe alte nașteri specializate din fașă.

Că ne doftoricim după ureche nu mai este de mult un secret. Ne pricepem și suntem mândri de „doxa” noastră. Nu e deloc o noutate aplecarea și spre cele sufletești. Ideea „dezvoltării personale” nu mai este de mult preocuparea psihoterapeutului, iar manevrarea chestionarelor de personalitate a devenit o îndeletnicire strict personală, ce să mai mergem noi la psihologii diagnosticieni. Apropos! Mi-a fost dat să văd chestionare făcute de unii creștini fără ca aceștia să știe măcar ce este o scală nominală, darmite una ordinală ori de intervale egale sau de raport. De unde să ști că testul pe care l-ai creat după urechea de specialist născut, nu făcut, măsoară ceea ce ți-ai propus? Ai testat testul însuși? L-ai trecut prin furcile caudine ale fidelității și validității? Lasă-ne dom’le cu prostiile astea…

Și așa zic și cei care-și aplică după ureche chestionare de personalitate, ori de aptitudini sau de interese. Sunt bucuroși că și-au descoperit eticheta: Liderul, Protectorul, Pacifistul etc. În realitate chestionarul este fără de nici un folos în mâna nespecialistului. Are rol de… metamfetamină ideologică.

Ce se întâmplă când ne aplicăm teste de personalitate fără a parcurge o serie de sesiuni de autocunoaștere sub directa călăuzire a unui specialist (consilier psihologic, psihoterapeut)?

În primul rând ne furnizează iluzii. Hm, cum să ofere iluzii când acel chestionar a fost realizat de o armată de specialiști? Când a trecut probele cele mai serioase de validare a conținutului, a criteriului și a constructului? Deoarece chestionarele „măsoară” tendințe mai puțin profunde. Tendințe adevărate, dar care nu fac parte din adîncimile psihismului nostru. Doar un specialist poate fora, cu ajutorul consiliatului dincolo de conștient. Un specialist știe când dă de rezistența consiliatului. Majoritatea cauzelor tulburărilor psihice sunt de natura inconștientă. Parcurgerea itemilor unui chestionar nu duce la insight niciodată. În mâna nespecialistului rezultatul unui test de personalitate este ca vopsirea cu un roșu metalizat, strălucitor, lucios a unei mașini. Dar peste rugină.

În al doilea rând folosirea după ureche a chestionarelor duce la o mai profundă mascare a problemelor sufletești. Caracterul de generalitate al chestionarului nu poate suplini travaliul pe care specialistul psihoterapeut îl depune împreună cu consiliatul său. Un chestionar nu te întreabă și nu cere să dezvolți un răspuns pe care-l dai, bifând una dintre opțiunile date. Ba din contră nu ia în calcul și altă variantă pe care ai da-o dacă ai fi întrebat. Mai mult decât atât, nu te ajută să corelezi răspunsurile cu situația ta actuală și cu evenimentele importante din viața ta. Chestionarul e prea general pentru ce trebuie să întreprindă terapeutul împreună cu tine.

În al treilea rând un chestionar de personalitate autoaplicat de necunoscător oferă pseudo soluții. Chestionarul nu te cunoaște. Nu știe cine ești. Nu-ți cunoaște experiența de viață, trăirile, planurile de viitor, viciile sau virtuțile, fantasmele ș.a.m.d. Chestionarul e imperturbabil în drumul său, unic pentru toți și cu aceleași răspunsuri pentru toți. Chestionarul nu cunoaște frumoasa reclamă de pe frontispiciul mega magazinelor: „Suntem cu toții diferiți. Din fericire!” Așadar, soluțiile sale nu sunt pentru tine, unicul și indivizibilul, ci pentru toți. Înțelegi de ce nu ți se aplică?

Dar, după cum ați intuit, un chestionar de personalitate poate fi de folos în mâna unui specialist, care are competența anilor de școală și a anilor de formare într-o anume formă de psihoterapie. Apoi intuiția și experiența îl ajută să formuleze întrebări noi, ingenioase, adaptate la situația ta de viață. El este preocupat de ce înseamnă pentru tine ceea ce răspunzi, nu ce se potrivește cu toți ceilalți. Doar în acest fel un chestionar de personalitate devine unul dintre zecile de instrumente, eficiente, pe care un specialist le folosește în ajutorul tău.

Între Cârtire și Plinătatea Duhului

Text biblic: Numeri 11:1-35

Atitudinea de cârtire față de Dumnezeu denotă mai mult decât o „justificată” nemulțumire. Lipsa peștilor gratuiți, a cărnii, prajiilor, cepei și a usturoiului poate să fie cât se poate de reală. Dar tot atât de reală este și prezența lui Dumnezeu. Ce-i arată Dumnezeu lui Iov când acesta îi cere socoteală? Dumnezeu îl pune pe Iov să priveasca a Sa creație: lună, stele, galaxii, pământul cu toate creaturile. În fața acestei revelații Iov cade la picioarele lui Dumnezeu și se vede atât de mic. Da, Dumnezeu este atotputernic și în complet control; EL a făcut și peștii și animalele de uscat și toate legumele. Când Dumnezeul cărnii și a legumelor este Conducătorul tău, tu te plângi că n-ai carne și legume? Ori, nu cumva, imaginea ta despre Dumnezeu este a unui dumnezeu hain?

Cum să nu crezi că Dumnezeu vrea să te „otrăvească” cu mană, când imaginea ta despre Dumnezeu este a unuia care te mână sa fii „ucis de sabie, iar soțiile noastre și copilașii noștri vor fi de jaf?” – Numeri 14:3

Astfel de imagine despre Dumnezeu găsește imediat pretexte pentru a se revolta. Dar la ce duce revolta? Cât de periculoasă este? Pe cine atinge? Și când a atins pe toată lumea, cine mai poate stopa urgia? Cum se rezolvă această nenorocire?

Poftele generează Cârtire

(Cârtirea Poporului)

  • etapa plânsului, a jelaniei (v.1, 4, 10);
  • etapa revendicării (v.13);
  • etapa disprețuirii (v.20; 14:3);
  • etapa lăcomiei (v.32);
  • etapa falimentului (v.33).

Cârtirea generează Cârtire

(Cârtirea lui Moise)

  • etapa observării (v.10);
  • etapa tristeței (v.10);
  • etapa acuzării (v.11);
  • etapa victimizării (v.13);
  • etapa disperării (v.14, 21-22);
  • etapa depresiei (v.15)

Tratamentul Cârtirii

(Soluția lui Dumnezeu)

  • etapa ascultării / credinței (v.24, 30);
  • etapa umplerii cu Duhul Sfânt (v.16, 28-29);
  • etapa slujbei / conducerii spirituale (v.17);
  • etapa manifestării darurilor spirituale (v.26-26).

Concluzie

Este clar că nemulțumirea față de anumite lipsuri poate ascunde o profundă aversiune față de Dumnezeu. În natura noastră coruptă, toți îl urâm pe Creatorul. Detectarea in inima noastră a oricărei stari de bosumflare poate fi un semnal de alarmă. Cu cât ne îndepărtăm de părtășia cu Dumnezeu, cu atât mai mult în sufletul nostru încolțesc lăstarii necredinței și a nemulțumirii față de toate lucrurile, dar mai ales față de Dumnezeu. Scopul celui rău este să ne facă să falimentăm, să ajungem la treapta cea mai de jos: disperare și depresie. De aici nu mai este decât un pas spre pierzarea noastră. Lăsându-ne gândirea condusă de Duhul și fiind plini de EL vom evita astfel de stari periculoase și vom ajuta și pe alții.