Tratat de Evoluție (1)

Crocorozaceea

Se spune că în decursul evoluției, fiecare lighioană (să trecem peste detaliile microscopice ori gigantice) a constatat că s-ar descurca mai bine în mediul său neprielnic, dacă și-ar dezvolta nu știu ce caracteristici avansate. Crocodilul, vă vine să credeți (?), în vremurile de demult (ani cu milioanele, sute ori sute de mii, ca să fiu cât mai exact), era o șopârlică vioaie, agilă, dar fără dinți, iar pielea rozalie o făcea o pradă ușoară pentru celelalte viețuitoare subacvatice. Așadar, într-un consiliu de familie, Crocorozaceea, o adolescentă sclipitoare, propuse cîteva îmbunătățiri pentru specia sa. Era conștientă că nu putea beneficia de ele în timpul vieții, dar, de dragul viitoarelor generații se gândi că e bine ca fiecare să aibă gheare puternice, dinți fioroși și o platosă de zale pe întreg trupșorul. Deh, nu vor mai putea concura la „Miss Amazon”, dar măcar nu-i va mai paște extincția.

Zis și făcut. Fiecare generație avea datoria să se roage la zeul evoluției ca să li se modifice ADN-ul. Și s-au rugat. Alții au meditat profund. Mulți nu mai știau pentru ce, de unde, până unde. După câteva sute, mii, sute de mii ori milioane de ani s-a născut primul războinic. Era de sex feminin, dar asta nu e relevant. Emoționat până la lacrimi, trebuie să subliniez un aspect foarte important. În zilele de astăzi crocodilul este exact așa cum și-a dorit Crocorozaceea. Oameni buni! Ce denotă lucrul acesta? Treizeci de secunde de gândire…

Ei bine, denotă un singur lucru: Crocorozaceea a avut credință. Și încă una mare de tot. Iar după milioanele alea de ani zeul evoluției i-a ascultat. Avem noi astăzi, ca oameni, ceva bun de învățat? Cu siguranță! Credința este perseverentă. Sau este arma celui perseverent.

Acesta este un pamflet. Tratați-l ca atare.

Sistemul demonic al secolului XXI

Fără introduceri și fără menajamente. Sistemul umanist postmodernist global este unul demonic. Fără discuții. De obicei nu fac afirmații șocante, extraordinare, otviste (a la romania tv).

Cum realizăm că a început, la nivel global, prigoana asupra creștinilor? Simplu! Sistemul legalizat barnevernet existent în mai toate țările „civilizate”. Un sistem implementat la toate nivelurile. Astăzi, de exemplu, undeva în Germania, s-a întrunit o comisie care are scopul să evalueze relația părinte – copil. Una dintre învățătoare întreabă blândoc (împrumut licența de limbaj a la Marius Cruceru) copilul: „Părinții tăi te duc la biserica?” „Da”, răspunde acesta nonșalant. „Și te duc la biserică tot timpul?”, „Da”, se repetă ghindocul. Asaltul continuă: „Și te duc și când nu vrei tu?” „Da.” Concluzia învățătoarei este jalnică. Copilul este forțat să facă, împotriva voinței lui, lucruri pe care nu le-ar face. Și alertează forurile barnevernetiste. Adică forurile demonice.

Acum, să analizăm infantilismul din spatele acestei gândiri. Conform logicii ce stă la baza răpirii legale a copiilor, aceștia trebuie smulși din sânul familiei când, împotriva voinței lor, ducem copii la medicul stomatolog, de care le este efectiv groază. Domnule, cum poți să faci așa ceva copilului? De ce-l duci dacă el nu vrea? De ce-l șocezi? De ce-l angoasezi?

Sau, de ce nu a întrebat învățătoarea dacă vrea sa vină, zilnic, de bună voie și nesilit de nimeni, la școală. Orice copil din lumea asta are momente când nu vrea să mearga la școală. Ei bine, în cazul acesta, nu numai părinții ar trebui ostracizați, ci și învățătorii, profesorii și tot staful din sistem ar trebui crucificat pentru că forțează bietul copil să facă lucruri împotriva voinței sale.

Mai are sens să argumentez? Ți se blochează mintea când te lovești de prostia în stare pură, transformată din viciu în virtute.