De ce să studiez ?

Am găsit un citat cu autor necunoascut, pe site-ul domnului Dan Pracsiu. Este foarte interesant și haios în același timp:

A studia înseamnă să te îndoieşti de inteligenţa colegului de bancă.

Cu alte cuvinte, a studia înseamnă să-ți dezvolți acele capacități mentale (intelectuale) care te ajută să colectezi datele (informația), să le prelucrezi (analiză) și să ai cel puțin un răspuns real (adevărat) la problemă. În felul acesta nu ești nevoit să copiezi de la colegul de bancă un produs informațional, pe care, oricum, nu-l înțelegi. Deci nu ai siguranța că ceea ce ai copiat este și bun/corect/adevărat.

Creștinii din Berea aveau un caracter mai nobil decât cei din Tesalonic. Au primit Cuvântul cu toată bunăvoința și cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ceea ce li se spunea este așa (Fapte 17:11).

Ce fel de creștin ești tu? Unul care se bazează exclusiv pe ceea ce-i dă duhovnicul, pastorul, preotul său? Studiezi ca să înțelegi, apoi să pui în practică într-un mod real, eficient? Dacă doar te bazezi pe ceea ce-ți dă învățătorul tău, nu ai certitudinea ca ceea ce ”copiezi” este și bun/corect/adevărat.

Laboratorul lui Dumnezeu – O nouă creație

Articol pentru creştini (și pentru cei care-L iubesc pe Dumnezeu).

Isus este foarte tranșant în această privință. Ceea ce este născut din carne este carne, iar ceea ce este născut din Duh este duh (Evanghelia după Ioan 3:3-8). Vă aduceți aminte de exercițiul de logică din Romani 5 ? Nimeni nu poate scăpa de natura sa. Nici un laborator din lume nu-ți poate modifica gena. Ce este înscris in ADN-ul fiecăruia este incompatibil cu cerul. Oricât ai încerca să-ți schimbi conduita eșuezi mereu. E ca și cum, rămânând fără benzină, încerci să remediezi situația schimbând cutia de viteze a mașinii. Informația înscrisă în cromozomii mei și-ai tăi nu poate fi nici ștearsă, nici rescrisă. Aici este marea durere. Imaginează-ți următorul lucru. Ai un computer care, atunci când este deschis rulează sistemul de operare Windows. Ai vrea alt sistem de operare. Ai vrea un OS-x. Dar pentru asta îți trebuie alt calculator, cu altă informație scrisă. Ști, poate reușești să emulezi (a simula) pe PC-ul tău, cu Windows, un Macintosh, dar tot nu este un Macintosh. În același fel, descendentul lui Adam poate simula, prin comportament, caracteristicile (trăsăturile, tipologia) descendentului lui Christos, dar, în fapt, el este aceeași ființă adamică (cu același ADN).

Soluția lui Dumnezeu este o nouă naștere, prin intermediul căreia se capătă un nou ADN. Noua informație se ”stochează” într-un spirit nou (regenerat – Romani 8:10). Cum este natura acestei noi informații ? Oare cum ? Dați-mi voie să-l citez pe apostolul Petru: ”… ați fost născuți din nou nu dintr-o sămânță care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu și care rămâne.” Din… Prin… Sursa și mijlocul. Ambele au aceeași natură: spirituală, indestructibilă. Informația din ”cromozomii” spiritului celui născut din ultimul Adam – Christos – este eternă și poartă/transmite caracteristicile Tatălui (Evanghelia după Ioan 1:13). Da știu, e greu de crezut pentru muuulți creștini. Sună a științifico-fantastic. Dar îți atrag atenția că această capodoperă este (de)scrisă de Creatorul cerului, prin inspirația Duhului Sfânt, cu pana a diferiți autori, de-a lungul istoriei (2 Petru 1:21).

Studiu necesar pentru aprofundare aici – Cum devii o ființă nouă:

Problema păcatelor noastre – 1

Problema păcatelor noastre – 2

Problema păcatelor noastre – 3

Variantă MySQL Intellisense – HeidiSQL

Heidi SQL este fără îndoială unul dintre cele mai puternice utilitare pentru crearea și gestionarea bazelor de date (Microsoft SQL Server, MySQL și PosgreSQL). Poate fi descărcat și ca utilitar portabil, ocupând mai puțin de 10 Mb. Are intelissense avansat si poate fi folosit pentru interogări MySQL sigure sub raportul sintaxei, funcțiilor și conținut (tabelă/coloană), dacă IDE-ul nostru PHP nu are această funcționalitate. Combinația de taste [Ctrl]+[Space] activează fereastra inteligentă.

Programul poate foarte multe lucruri necesare pentru managerii bazelor de date, dar vă invit să le descoperiți singuri sau citiți aici și aici. Apropos! Este complet gratuit, însă realizatorii primesc orice donație.

HeidiSQL

IPOCRITUL, copilul lui Ha-Ge

Material (postare) pentru creștini.

Am rămas dator cu un articol, continuare de aici: Brambureala teologica Ha-GE (1):

Cei care încearcă să trăiască prin îmbinarea celor două metode de accedere la Dumnezeu, ajung să fie duplicitari, legaliști iar alții, cu un eu slab ajung să care în sufletul lor grave probleme emoționale (o să dezvolt în alt articol).

În concepția unor creștini căsătoria dintre Har și Lege este cât se poate de naturală și necesară. Am demonstrat că nu este așa, nu mai revin asupra acestui aspect. După această căsătorie apare în noua familie un copil. Despre acest copil vorbește apostolul Pavel când îl înfruntă pe apostolul Petru, care, la rândul său, făcuse imprudența de a încerca să concilieze (căsătorească) Harul și Legea. Epistola către Galateni, capitolul 2, versetele 11 la 14. În situația relatată în paginile Sfintei Scripturi, Pavel, cu un fin ochi cuplat la un spirit care discerne cu finețea unei raze laser, pune fără nici un dubiu diagnosticul: fățărnicie. Câteva verbe descriu ceea ce făceau oamenii acolo (Petru, Barnaba, ceilalți iudei): se fereau (a se citi se ascundeau), stăteau deoparte de teama celor circumciși, au început să se prefacă și ceilalți, Barnaba a fost atras în fățărnicie, nu umblă drept după adevărul Evangheliei, trăiești ca…, silești pe… Cam mult pentru trei versete. Asta arată că era prea evident ceea ce se petrecea acolo. Era prea pe față.

Descoperim un principiu important: În cele spirituale (scripturale), ale lui Dumnezeu, a încerca să faci pentru a fi dă naștere ipocritului. În general, creștinul a frecventat școala duminicală și a fost învățat – cum spune Pavel – conform adevărului Evangheliei, că natura umană este complet inadecvată și echipată pentru opoziție față de cele ale lui Dumnezeu, ba chiar impotriva lui Dumnezeu Însuși. Copil fiind asimila în mintea sa primele învățături. Adolescent și tânăr ajungând a învățat cu inima ce înseamnă natură coruptă și ce forță înrobitoare dezvoltă ea. Matur și la senectute, dacă a învățat într-un mod înțelept din experiențele vieții, știe că natura umană nu poate fi nici îmblânzită nici anihilată. Nici o putere din lume, nici cea mai avansată tehnologie ori program terapeutic certificat de studii serioase nu poate răpune corupția din inima omului.

Se pare că numai creștinul deștept, care a reușit ceea ce nu a reușit Dumnezeu (unirea Harului cu Legea), nu e conștient de cruda realitate. El numește, teologic, această luptă de a face pentru a fi, sfințenie. Altă orientare din aceeași categorie face pentru a menține, păstra (cică mântuirea). O altă arie de creștini de acest gen face pentru a ajunge la. Toate păturile din categoria aceasta Ha-Ge Îi transmit lui Christos că poate să ia o pauză. Ceea ce a făcut El la Golgota e bun, chiar foarte bun, însă nu suficient. Acum rezolvăm noi. Adică ei.

Două trăsături mari dezvoltă hagiștii în sufletul lor, în funcție de tăria eului: legalismul și labilitatea. Aș vrea să se rețină acest aspect că hagiștii se bazează exclusiv pe forțele proprii (ale eului) când fac pentru a fi, a accede, a păstra etc. Chiar dacă în mintea lor pot fi convinși de tot suportul cerului, totuși, acesta nu are cum să vină, deoarece toți cei care se forțează să facă pentru a fi neprihăniți/drepți se pun sub incidența și condamnarea Legii. Să nu uităm, acesta este scopul Legii: penalitatea, nu protecția (suportul). Cei care sunt călăuziți de Duhul nu sunt sub Lege (Galateni 5:18).

Data viitoare o sa prezint, cât pot de bine cele două profile (legalistul și labilul), însă astăzi vreau să ating, măcar puțin, substratul motivațional: cauzele interne și externe. Ce-l împinge pe un creștin să-și pună întreaga sa conduită sub această concepție:

  • Una dintre cauze este de natură externă. Ea provine din comunitatea locală, mai exact din doctrina pe care aceasta o servește cu sfințenie și regularitate membrilor ei. Dar și comunitatea aceasta este, la rândul ei, produsul generațiilor anterioare. Atmosfera în comunitate este, de cele mai multe ori, foarte sobră, chiar severă. Litera Legii este deasupra spiritului ei. Norii negri care plutesc amenințători deasupra capetelor enoriașilor imprimă în inimi sentimentul cronic de vinovăție. Iminența fulgerării paște pe oricine. Mesajele amvonale sunt predominant moralizatoare, culpabilizante. Reparația actelor păcătoase se face prin reîntoarcerea la valorile morale pierdute, la o și mai acerbă sfințire. Numai că eșecul (care constituie starea de fapt a hagistului) constant din viața sa îl încarcă ori cu frastrare greu de suportat, ori cu dezvoltarea unor planuri și mai complexe de dezvoltare de sine, cu hotărâri mult mai solemne, cu caracter de jurământ.

  • Din comunitatea aceasta se nasc grupurigrupulețe de perdanți și învingători. Statutul comunitar depinde de succesul sau eșecul personal. De aici se dezvoltă, încetul cu încetul ipocrizia. Cel cu limbajul mai sfânt și tăria cu care acuză „derapajele” din viața celorlalți este văzut ca un învingător. Iar cel care și-a câștigat acest blazon devine cu pași siguri abuzator spiritual. El este calificat pentru aceasta, nu?. A fi „puternic” (abuzator, oprimator) ca fratele Veronovici sau Verulescu devine scop în viață.

  • Ca latură sufletească (intrapersonală) avem interiorizarea vinovăției juridice care se transformă într-un sentiment acut de vinovăție. Dacă nu fac așa, voi fi atenționat, dat exemplu, apoi disciplinat. Încălcarea nomosului hagist (set de legi) mă îndepărtează de toți cei care mi-s dragi. Nu mai vorbesc de faptul că mi-am pierdut mântuirea (!?)”. Această din urmă expresie denotă o realitate de o cruzime extraordinară, tocmai datorită faptului că, prin propriile eforturi, creștinul nu va atinge niciodată gradul de sfințenie cerut de comunitate pentru a intra în cer. De unde și permanenta conștiență a vinei și a imposibilității eliminării ei (Evrei 9:9). Oricât s-ar chinui, el nu este – ca unii – capabil să intre în cer printr-o viață de sfințenie.

  • Altă forță motivațională a hagistului este convingerea că a sa concepție este corectă (chiar dacă, în fapt, el a primit-o de-a gata, fără să o analizeze, verifice, valideze). Tipul predominant de analiză a textelor biblice este deductiv. Stilul inductiv nu-i este familiar și nu știe cum să-l folosească. Hagistul găsește mereu fragmente care se subordonează gândirii sale (formatate, nu formate). În calitate de vechi hagist așa am studiat Scriptura ani și ani de zile. Grupurile de studiu la care participam analizau prin anumiți ochelari de cal„. Chiar și când aplecarea asupra textului era de genul: să vedem ce spune textul, întotdeauna textul spunea ce doreau cursanții. Sic! Interesant e faptul ca până și Duhul Sfânt spunea ce spuneau studioșii hagiști.

Va continua…

De ce eșuează creștinii în mărturie ?

De ce majoritatea creștinilor nu sunt credibili? Până mi-am adresat eu această întrebare, la modul serios, mulți, mulți alții au chestionat la fel. Întrebarea este corectă, iar conținutul ei este evident. Evident în realitatea cotidiană. Creștinii – nu toți – sunt jalnici. Adepți ai unor teorii (multe și complexe) și atât. Răi, gâlcevitori, campioni la bârfit, ultra mofturoși. Vă pot da exemple cu duiumul. Exemple recente. Să continuăm. Resentimentari, lași, prefăcuți, invidioși, perfizi. Ma doare sufletul când scriu. Nu neapărat de ei, ci de faptul că, așa cum zice apostolul Pavel, din această cauză Christos este vorbit de rău.

Două motive majore stau la rădăcina acestui fenomen: 1) falsa convertire și 2) permanenta bebelușie. Iertați-mă, a trebuit să nasc termenul acesta. Am convingerea că reflectă cel mai bine realitatea.

Unii cred că sunt creștini, dar nu au venit la Christos copleșiți de starea lor naturală, coruptă. Nu i-au doborât groaza că sunt păcătoși. Nu s-au cutremurat de ceea ce sunt. N-au văzut iadul cu ochii, pentru a fugi la Cel care are puterea să mântuiască DIN PĂCAT. Au venit la credință (?) pentru că era ceva mai bine: suport material (cârcotașii le-ar numi ”ajutoare”), sprijin sufletesc, loc pentru a-și satisface ambițiile, faima personală, tendința de a conduce, dirija și chiar, va vine să credeți sau nu, de a manipula. Apoi au trecut anii, s-au obișnuit să creadă că fac parte din mireasa lui Christos și ei sunt în aceeași stare naturală. Ba chiar, în domeniul conduitei au devenit și mai versați în ale corupției firii. Și n-au nici o tresărire, nici un sentiment de vinovăție. Singura frică este să nu fie descoperiți, dați pe față în mod public.

Ceilalți sun veșnic sarkinos. Prunci după 5, 7, 9, 11, 17, 20, 25, 30 de ani. Ei consideră că au tot dreptul să fie așa. Textele lor predilecte sunt cele în care Isus intră cu biciul în templu, pedepsirea lui Core, Datan și Abiram și toate celelalte, pe același ton. Uneori ei simt dorința sinceră de transformare a minții, dar nu ține mult. Tendințele lor naturale sunt ascultate repede și cu convingere. Au aceeași imagine când ajung la senectute: mici, pufoși, naivi, impulsivi și cu suzeta în gură.

Aceștia niciodată nu au trăit și, deci, nu recunosc călăuzirea Duhului Sfânt. A fi creștin înseamnă a fi călăuzit PERMANENT de DUHUL SFÂNT. Da, majoritatea creștinilor știu că ar exista un Duh Sfânt, însă doar ca noțiune pe paginile Scripturii, nu ca Persoană care locuiește în duhul lor.

Trist, dar adevărat…

De ce, Doamne?

Luca 13:1-5 e pasajul care-L prezinta pe Isus raspunzand la astfel de intrebari. Mantuitorul preintampina intrebarea “DE CE, Doamne?”, aratand ca astfel de intamplari pot avea loc din ratiuni pur umane: libertatea unuia poate duce la ingradirea/anihilarea libertatii altora. Christos focalizeaza atentia noastra cu privire la astfel de intamplari nefericite – Crime in masa (galileenii ucisi de Pilat), cladiri prabusite peste suflete (Turnul Siloamului prabusit peste 18 insi) – pe cel mai important aspect: “Credeti ca au fost mai pacatosi decat ceilalti?”

Aceasta este cea mai importanta intrebare. Cum asa? Pentru ca duce la problema vesniciei. Unde vrei sa-ti petreci vesnicia? Fie ca mori de moarte buna, la batranete, ori intr-un accident stupid sau de mana unui om josnic, toti suntem la fel: pacatosi. Morali sau imorali avem o trasatura ereditara comuna: pacatul.

Nu cum mori conteaza. DAR CONTEAZA CINE ESTI CAND MORI. Poti muri frumos, dar nemantuit sau poti muri stupid, in floarea tineretii, dar mantuit.

VESNICIA conteaza !