Care eu al meu sunt eu ?

Eu, ca individ, ca întreg, sunt diferit de ceea ce, la un moment dat, percep ca fiind eu. Să luăm un exemplu. Am de dat un examen foarte important pentru mine. De el depinde, în forul meu interior, un eu în viitor (dacă iau acest examen, pot ajunge un avocat renumit, deci eu, avocatul renumit). Acum însa eu mă identific cu emoția de neliniște, provenită din gândul apăsător care-mi sugerează insistent că pot eșua. Pot să pic examenul. Așadar, acum eu sunt studentul neliniștit. Eu sunt studentul paralizat de teama de eșec. În câmpul conștiinței mele, aici și acum, este doar această trăire pe care o am în mine, cu mine, față de mine.

Nu mai contează că ieri am fost programatorul de excepție lăudat de profesorii săi. Nu are nici un efect asupra mea retrăirea experienței de alaltăieri, când, un grup de oameni, pe care nu-i cunosc mi-au mulțumit că le-am ajutat ruda (fratele și prietenul) ducând-o repede la spital, pentru că făcuse un preinfarct. Da, atunci chiar mi-a plăcut și în mine s-a menținut această aură de samaritean milos. Există și acum, ca prin ceață, dar acum nu mă interesază, ba chiar mi se pare puțin nepotrivită. Acum două săptămâni am spart ghiveciul de flori al doamnei Elena, mama prietenului meu cel mai bun. Am fost un neatent, iar sentimentul de vinovăție a făcut din mine persoana cea mai iresponsabilă cu putință. Mult timp eu am fost eu vinovatul penibil.

Descopăr o relație care face din mine câte un eu diferit în funcție de ceea ce experimentez și felul în care percep (interpretez) acea situație. Se întîmplă ceva, mă întâlnesc cu cineva, plec undeva ori pur și simplu iau prânzul eu sunt de fiecare data un eu diferit, chiar daca am conștiința identițății personale (eu sunt tot eu, indiferent de eu). Eu sunt un un eu diferit, la momente diferite, pentru că evenimentele nu sunt aceleași, experiența mea crește cu fiecare secundă, acumulez ani, celule moarte, neuroni sclerozați, dorințe diferite, nevoi proaspete, percepții îmbogățite și interpretări/evaluări noi.

Și totuși, simt nevoia ca în experimentarea atâtor euri să fiu un eu care să integreze toate celelalte euri ale mele. Un eu ca un părinte pentru toate celelalte euri. Un eu senin, matur și înțelept. Un eu netulburat, nesurprins, neconstrâns de toate celelalte euri ale sale.

Anunțuri

11 gânduri despre „Care eu al meu sunt eu ?

  1. „Și totuși, simt nevoia ca în experimentarea atâtor euri să fiu un eu care să integreze toate celelalte euri ale mele. ”
    Si totusi, sunt un eu, cu o identitate, cu o personalitate, cu emotii si experiente, cu care sau fara de care tot eu sunt si voi ramane…:D

    • faptele ma urmeaza… implinirile si ele… dar eu voi fi eu (ca si individ, ca si persoana), e adevarat mai bogat sau mai sarac, in functie de implinirile mele….peprfectionarea mea…

      • Da, eu sunt eu si cand ma plac si cand ma reneg; cand ma cunosc ori cand ma surprind de-a binelea; cand e o placere sa sa-mi vizualizez dorintele ori cand mi-e greata de aspiratiile mele. Rand pe rand sunt cate un eu. Asta imi da senzatia de „prea multi eu intr-un eu”. Pare o instabilitate, de unde si nevoia unui eu mai mare, matur, tot timpul avand constiinta echilibrului sau, care-si vede celelalte euri ca pe niste copii, ori elevi sau calfe pe care le are in grija.

  2. Da, asa este. Insa complexitatea (multitudinea) aceasta da mereu senzatia de eu-altul-decat-eu. Parca ar fi prea multi eu. Ai avut vreodata ocazia sa-ti pui intrebarea: „Asta sunt chiar eu?” sau „CHiar asa? Parca nu ma recunosc” ori „Nu-mi vine sa cred ca am facut asa ceva.”

    • Da… am avut acweste senzatii..plus senzatii de deja-vu-uri..
      insa, oare cat se poate cunoaste omul pe sine insusi cu adevarat (si in raport cu aceasta cat cunoaste din/pe Dumnezeu, daca nici pe el nu se poate cunoaste total!)?
      din aceasta cauza, in psihologie nu prea am mare incredere, deoarece pot aparea surprize….

      • Eu gandesc asa: psihicul este parte componenta a fiintei umane. Creatorul omului (deci si a psihismului) este Dumnezeu. Atat trupul, cat si duhul se exprima prin sufletul uman, de aceea omul se numeste „un suflet viu [personalitate]”. Nici eu nu cred ca omul se poate cunaaste in totalitate, dar asta este alt subiect. Apropos de surprize. De ele poate avea parte chiar si un om profund spiritual, deoarece el trebuie sa aleaga mereu, sa-si defineasca si redefineasca optiunile, sa discearna sursa atitudinilor sale si sa faca apel la resursele de care sa dispuna. Toate acestea le face prin intermediul vointei (alegerea personala), cea mai importanta componenta a psihicului uman. Ratiunea si afectele, inteligenta si imaginatia, creativitatea ori deprinderile etc., nu sunt atat de importante in stabilirea profilului cuiva, cat este vointa sa. Alegerile sale si depunerea unui efort voluntar si constient in acea(-ele) directie(-ii).

        • eu ma refeream la faptul ca psihologia se concentreaza pe om si nu pe Dumnezeu (si da raspunsuri din prisma omului, care om nu se poate cunoaste prea mult!).
          e dovedit, de exemplu, ca multi psihologi vb ptr altii, dar pe ei nu se cunosc si mai au si esecuri despre care le „predica” altora ca se pot indrepta..:) (stiu cazuri de asemenea specimene!)
          apoi, eu cred ca e foarte importanta ratiunea (prin ea Dumnezeu ne vorbeste si cu ea ne putem raporta la informatiile venite atat din afara noastra, cat si din interiorul nostru)
          e foarte importanta si vointa..caci prin ea faci ce iti spune ratiunea (dar si vointa fara ajutorul lui Dumnezeu nu are puterea pozitiva, care conteaza in final Daca mai vb si de vointa robita de pacat…..)..
          si apoi, mai e foarte important si caracterul…care caracter iti influenteaza si el alegerile….!)

  3. Da, toate sunt importante, caci fara ele nu am fi fiinte umane. Fara intelect am fi ca orice alta specie de pe Terra. Caracterul, care alcatuieste Personalitatea, impreuna cu Temperamentul, Aptitudinile si Creativitatea, este foarte important. Si da, caracterul influenteaza alegerile, dar nu intotdeauna: Ieremia 3:22. Scriptura face „responsabila” pentru alegeri INIMA, care tine de domeniul motivational-afectiv: unde este comoara acolo esti si inima omului.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s