Eu, ca individ, ca întreg, sunt diferit de ceea ce, la un moment dat, percep ca fiind eu. Să luăm un exemplu. Am de dat un examen foarte important pentru mine. De el depinde, în forul meu interior, un eu în viitor (dacă iau acest examen, pot ajunge un avocat renumit, deci eu, avocatul renumit). Acum însa eu mă identific cu emoția de neliniște, provenită din gândul apăsător care-mi sugerează insistent că pot eșua. Pot să pic examenul. Așadar, acum eu sunt studentul neliniștit. Eu sunt studentul paralizat de teama de eșec. În câmpul conștiinței mele, aici și acum, este doar această trăire pe care o am în mine, cu mine, față de mine.

Nu mai contează că ieri am fost programatorul de excepție lăudat de profesorii săi. Nu are nici un efect asupra mea retrăirea experienței de alaltăieri, când, un grup de oameni, pe care nu-i cunosc mi-au mulțumit că le-am ajutat ruda (fratele și prietenul) ducând-o repede la spital, pentru că făcuse un preinfarct. Da, atunci chiar mi-a plăcut și în mine s-a menținut această aură de samaritean milos. Există și acum, ca prin ceață, dar acum nu mă interesază, ba chiar mi se pare puțin nepotrivită. Acum două săptămâni am spart ghiveciul de flori al doamnei Elena, mama prietenului meu cel mai bun. Am fost un neatent, iar sentimentul de vinovăție a făcut din mine persoana cea mai iresponsabilă cu putință. Mult timp eu am fost eu vinovatul penibil.

Descopăr o relație care face din mine câte un eu diferit în funcție de ceea ce experimentez și felul în care percep (interpretez) acea situație. Se întîmplă ceva, mă întâlnesc cu cineva, plec undeva ori pur și simplu iau prânzul eu sunt de fiecare data un eu diferit, chiar daca am conștiința identițății personale (eu sunt tot eu, indiferent de eu). Eu sunt un un eu diferit, la momente diferite, pentru că evenimentele nu sunt aceleași, experiența mea crește cu fiecare secundă, acumulez ani, celule moarte, neuroni sclerozați, dorințe diferite, nevoi proaspete, percepții îmbogățite și interpretări/evaluări noi.

Și totuși, simt nevoia ca în experimentarea atâtor euri să fiu un eu care să integreze toate celelalte euri ale mele. Un eu ca un părinte pentru toate celelalte euri. Un eu senin, matur și înțelept. Un eu netulburat, nesurprins, neconstrâns de toate celelalte euri ale sale.

Anunțuri