De ce ni se pare frica aşa de apăsătoare? De ce încercăm să o evităm? De ce ne e frică de „frică”?

Baza fricii este ca nu putem fi (fiinţa) în condiţiile date. Simţim că nu putem suporta ceea ce ne aşteaptă, ne invadează simţământul că ne pierdem, că pierdem pământul de sub picioare, că ne scufundăm în neant. Nu putem schimba circumstanţele din afara noastră, dar putem să ne schimbăm atitudinea în faţa lor. Forţa fricii o primim abia prin noi înşine. Ea ne atrage în capcana ei abia când avem impresia că nu putem lăsa lucrurile să se petreacă. Dacă omul simte că nu poate fi în acele condiţii, atunci nu poate lăsa lucrurile aşa cum sunt, ci caută să le controleze, să le domine, să le modifice rezultatele. „Acest control produce frica. Provine din frică şi duce din nou la frica”, spunea Langle.

Anunțuri