Anxietatea – Temerile din viaţa noastră

De ce ni se pare frica aşa de apăsătoare? De ce încercăm să o evităm? De ce ne e frică de „frică”?

Baza fricii este ca nu putem fi (fiinţa) în condiţiile date. Simţim că nu putem suporta ceea ce ne aşteaptă, ne invadează simţământul că ne pierdem, că pierdem pământul de sub picioare, că ne scufundăm în neant. Nu putem schimba circumstanţele din afara noastră, dar putem să ne schimbăm atitudinea în faţa lor. Forţa fricii o primim abia prin noi înşine. Ea ne atrage în capcana ei abia când avem impresia că nu putem lăsa lucrurile să se petreacă. Dacă omul simte că nu poate fi în acele condiţii, atunci nu poate lăsa lucrurile aşa cum sunt, ci caută să le controleze, să le domine, să le modifice rezultatele. „Acest control produce frica. Provine din frică şi duce din nou la frica”, spunea Langle.

Ultima editie – Imaginea de Sine

Raspunsuri la intrebarile ascultatorilor. Despre „criza varstei mijlocii”, petrecerea timpului de catre adolescenti pe internet, Supraeul, Constiinta etc. Doctor Andrei Patranca spune despre celalalt ca trebuie sa fie un interlocutor de nadejde, ca eu sa ma pot aprecia in mod corect prin el. Faptul de a obtine atentie din partea celuilalt are trei consecinte importante:

  • Atentia de sine: atentia primita din afara se va converti si va sta la baza propriei observatii/atentii de sine. Ceea ce ma conduce la o permanenta luare in consideratie a propriei persoane. A nu fi atenti la noi insine e un atribut al imaturitatii.
  • Identitate: apare identitatea prin intermediul respectarii granitelor si a recunoasterii autonomiei si particularitatilor persoanelor. Chiar daca suntem gemeni, mama ne acorda o atentie usor diferita, de unde se va naste imaginea mea de sine.
  • Constituirea Supraeului: prin identificari cu ceea ce este valoros la ceilalti.

Ce deosebire exista intre Supraeu si Constiinta?

Cand sunt copil si fac rau, ma tem de pedeapsa parintilor. Astfel, teama de pedeapsa care ar putea veni din afara mea se numeste supraeu. Cand eu insumi ma maturizez nu-mi mai este teama de ce va spune mama si tata cand fac raul, ci eu insumi ma simt rau, nelinistit, fara pace. Constiinta e o raportare la morala din interior. Supraeul e doar o teama de pedeapsa din afara.

LA CONSILIER – Practică

S-a cerut de către ascultători o mai mare concreteţe practică vis-a-vis de conceptul „Imaginea de Sine”. În aceeaşi călăuzire am fost şi noi, punând accentul pe simptomatologia unei defectuase IS şi implicit o scăzută Stimă de sine. Imaginea de Sine nu este un concept inventat de psihologi, ci este o trăsătură comună tuturor oamenilor, care pot să spună câte ceva despre ei înşişi. Biblia are impregnată pe paginile ei o întâmplare care se circumscrie perfect noţiunii IS. Ioan botezătorul este „prins la colţ” de unii preoţi şi leviţi, care pun în cascadă obsedanta întrebare: „Tu cine eşti?” „Eşti Ilie? Eşti proorocul? Cine eşti tu?” Cea mai definitorie întrebare a IS o adresează la urmă: „Ce zici tu despre tine însuţi?” Magistral ! Imaginea de sine este „Ce zici (crezi) tu despre tine însuţi”.
Sunt redate în emisiune manifestări şi efecte concrete ale unei IS non-obiective (proaste). Ateismul şi promiscuitatea sunt efecte ale unei inadecvate IS. E un dialog interesant pe care se merită să-l ascultaţi.

La Consilier – În profunzime

Forţa cu care „se impune” Imaginea de Sine duce la serioase prejudicii sau la un binecuvântat profit sufletesc şi spiritual. O imagine de sine negativă (neobiectivă) ne ţine prizonierii părerilor celorlalţi, convingerilor proprii eronate, emoţiilor provenite dintr-o constantă dezapreciere. Cel mai rău este că rămânând încătuşaţi în „ceea ce nu este de fapt al nostru şi din noi”, nu vom ajunge niciodată să ştim cine suntem cu adevărat şi ceea ce am fi putut deveni în mod real. Vă invit să ascultaţi a 5-a ediţie a emisiunii La Consilier pe tema Imaginii de Sine cu psihologul clinician Doru Popa din Sibiu.