ETAPELE ACHITĂRII DATORNICILOR

În Evanghelia după Luca (7:36-50) avem relatată întâmplarea cu femeia păcătoasă. Punctul central al întâmplării este concentrat în „Povestea datornicilor” expusă de Isus. Urmărindu-L pe Mântuitor, în felul în care se raportează atât la Simon, cât şi la femeia păcătoasă, observ că pentru El toţi sunt datornici. Unii sunt conştienţi de datoria lor într-un grad mai mare, alţii într-o măsură mai mică. Indiferent care este distanţa între datoria unuia sau altuia, cert este că nici unul nu poate plăti.

Ce etape parcurge Isus pentru a achita datoria fiecăruia în parte? De ce achită Isus datoria tuturor, în egala măsură, dar numai unii primesc mântuirea? A achita datoria nu este acelaşi lucru cu a mântui? Pornind la drum cu Isus, în calitate de observatori invizibili, analizăm fazele, etapele prin care El achită datornicii.

Prima etapă este aceea a CRUŢĂRII.

Este etapa în care Mântuitorul a luat decizia să ierte toţi datornicii Săi. Este o etapă de care beneficiază toţi cei care au o datorie faţă de Dumnezeu şi pe care nu o pot plăti. Această etapă are un caracter atotcuprinzător (general), deoarece toţi sunt datori, toţi au nevoie de har (cruţare). De asemenea, este o etapă finalizată. „I-a iertat pe amândoi.” Aici avem de a face cu toţi oamenii, incluşi în două mari categorii (unii au o datorie mai mare, alţii mai mică). Ceea ce însă îi pune pe acelaşi nivel este „incapacitatea de plată”. Isus a plătit preţul pentru întreaga omenire (1 Petru 1:18-19, Efes. 1:7). Ilustraţia folosită de Isus este luată din domeniul financiar-bancar. Datoriile din catastif nu sunt acoperite de o simplă iertare. Isus, pentru a ierta, a trebuit să plătească cu viaţa Sa. Când spunem că Isus a iertat, nu avem în minte doar o atitudine binevoitoare a Mântuitorului, ci realizăm faptul că El a trebuit să pună „în loc”.

A doua etapă este cea a CONVINGERII.

Este o etapă cu două aspecte. Primul este al neacceptării ofertei. Orice contract are două părţi. Isus a realizat „achitarea datoriei”, însă trebuie să doresc şi eu să accept acest lucru. Îmi aduc aminte cum, în liceu, am luat o notă proastă la matematică. Profesoara, ştiindu-mă silitor, mi-a făcut o ofertă avantajoasă. Îmi dă o notă bună, dar data viitoare va trebui să ştiu conform acelei note. Am refuzat, iar după câteva zile mi-a părut foarte rău. Simon a fost convins de Mântuitorul: „Cui i se iartă mult, iubeşte mult”. Simon a dat răspunsul corect. Isus l-a convins mental de justeţea acţiunii Sale. Numai că iluminarea minţii lui Simon nu a fost urmată şi de cea a inimii. Simon a respins lucrul cu care tocmai fusese de acord. De ce oare? Simon se considera o persoană remarcabilă din măcar trei puncte de vedere. El era foarte sociabil. A dat o masă în cinstea lui Isus. A lăsat-o chiar şi pe păcătoasă să intre. Îi plăcea compania. De asemenea era foarte spiritual. El a crezut că Isus era profet. Ei bine, lui îi plăcea compania profeţilor. El era fariseu şi deci, un teolog al vremii care se întâlnea des cu cărturarii. În fine, Simon era superior. Ne aducem aminte de rugăciunea vameşului şi a fariseului. Instinctul automat al lui Simon a fost să-L detroneze pe Isus din categoria profeţilor, ca imediat să-L şi dispreţuiască, incluzându-L în tagma „femeii păcătoase”. Ei da, Simon a fost convins intelectual, dar inima lui era legată de o Stimă de Sine provenită din valorile proprii.

Al doilea aspect priveşte acceptarea ofertei. Dacă observăm cu atenţie fragmentul biblic, cel mai tare se aude tăcerea femeii. Ea nu a făcut nici o cerere verbală de iertare. Ea a venit cu lacrimi, părul ei, sărutul picioarelor şi parfum. Toate acestea sunt remarcate de Isus. Cel care acceptă oferta lui Isus este apărat, promovat şi lăudat.

A treia etapă este cea a COMPENSĂRII.

Simon, „cel sociabil”, „cel spiritual”, „cel superior”a rămas cu acele „valori”. A rămas în clubul fariseilor şi cărturarilor, nu i s-a luat legitimaţia. Dar Isus spune şi ce nu a făcut el. Nu I-a dat apă pentru picioare, nu I-a dat sărutare, nu I-a uns capul cu untdelemn. Cu alte cuvinte, cu cît mai sociabil te vezi Simone, cu atât mai mult să ştie lumea că de fapt nu eşti, pentru că nu dai apă pentru picioare şi nici sărutare. Cu cât mai spiritual te vezi, de fapt ţie îţi lipsesc lacrimile pocăinţei. În ceea ce priveşte superioritatea ta, află că „păcătoasa” este cea lăudată.

Femeia primeşte eliberarea de o conştiinţă încărcată de vină. Nu doar salvarea de vina juridică, ci chiar de o conştiinţă care acuză încontinuu şi care nu poate găsi soluţia de ieşire din impas. De asemenea, punctul culminant al recompensei este mântuirea. „Credinţa ta te-a mântuit…” Şi nu se termină totul aici. Urmează: „… du-te în pace”. Siguranţa mântuirii o înoţeşte acum pretutindeni – pacea.

ETAPELE ACHITĂRII DATORNICILOR

Luca 7:36-50

  1. ETAPA CRUŢĂRII

    1. generală

    2. finalizată

  2. ETAPA CONVINGERII

    1. neacceptată

    2. acceptată

  3. ETAPA COMPENSĂRII

    1. pierderea

    2. mântuirea

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s