Perle Ni To-sheng

Sau le-aş putea spune „Reflecţiile lui Watchman Nee„.

Un suflet aflat sub conducerea Duhului Sfânt nu se va îngrijora niciodată pentru sine. „Nu vă îngrijoraţi pentru sufletul vostru (Matei 6:25)” În loc să fim munciţi de îngrijorare, de acum ne putem odihni căutând împărăţia şi neprihănirea lui Dumnezeu. Ştim că dacă purtăm de grijă grijilor lui Dumnezeu şi Dumnezeu va purta grijă grijilor noastre.

Slăbiciune, Boală, Cancer… Moarte…

Citeşte doar primul paragraf şi trăieşte cu toată fiinţa ceea ce-ţi spun. Abea apoi treci mai departe la următoarele paragrafe, după ce te-ai asigurat că ai înţeles cum funcţionează mecanismul gând – emoţie, cuvânt – trăire. Deci, fii atent. Încet şi trăind, citeşte pe îndelete. Nu, nu te grăbi. Încet, încet, încet… şi pe îndelete, simţind în fiecare fibra a trupului. Am început… De la un timp te simţi tot mai slăbit (citeşte încet). Cu greutate îţi mişti picioarele şi abea de-ţi porţi inamicul numărul unu: trupul ca un munte de fier, din ce în ce mai împotrivitor, mai greu, copleşitor de greu. Transpiri abundent. Respiri înfiorător de greu. Îţi simţi pulsul în gât, cum bate alert în amigdale. Valul de căldură sufocantă te ia de sus, de la cap. Expiri îndelung, golindu-ţi firavii plămâni. Te ia cu leşin, dar nu te dai bătut. Totuşi, nu poţi nega lipsa de aer şi blocajul paralizant ce pune stăpânire pe pieptul tău. Mâinile îţi sunt inerte şi curând picioarele îţi tremură vârtos, genunchii pornind în cursa ciocnirii frenetice, unul de altul. De când verdictul medicilor te-a lovit în creştetul capului – cancer la plămâni -, totul a început să meargă prost. Cel mai tare îţi este frică să n-o sfârşeşti într-o noapte rece, singur, fără nici un prieten drag lângă tine. Oare nu se întâmplă ACUM? Simţi că nu mai vezi, cazi ca secerat şi rămâi fără aer. Aer, aer, vreau aer. Simţi efectiv cum te innegreşti, cum devi cianotic. Aer, aer…

Când gândul că ai cancer îşi înfige ghearele puternic în creierul tău, groaza îţi cucereşte tot trupul. Obsedanta idee că celui drag i s-ar putea întâmpla o nenorocire te paralizează. Tremurul nestăvilit al muşchilor înjectaţi cu adrenalină transmite o stare de leşin la auzul că Putin ar fi dat ordinul de asalt asupra Moldovei. Aşa funcţionează emoţia, afectul. Automat. Instantaneu. Dacă te gândeşti acum că s-a întâmplat ceva rău fiinţei dragi, simţi cum pulsul o ia razna, cum respiraţia devine sacadată şi cum frica, da frica, te cuprinde ca un duşman nemilos.

Gânduri obsesive, imagini terifiante, groază nemărginită.Toate se leagă doar la apariţia unui simplu cuvânt. De ce te-am tîrât în calvarul asta? Ca sa înţelegi adevărul de mai jos.

O teroare fără margini îl apucă pe Satan când aude, chiar numai şoptit, numele lui Isus. O durere nesfârşită pune stăpânire pe el. Veşnicia iadului e coşmarul său încă din gradina Eden. De ce te hărţuieşte mereu chiar dacă nu te poate smulge din mâna Mântuitorului? Pentru că-i este GROAZĂ. El va fugi ca un laş netrebnic de orice copil al Cerului, care i se va impotrivi tare in credinţă. Adică tare în Isus. Reacţia lui este automată, aşa cum un gând tragic produce într-o fracţiune de secundă o nestăvilită explozie emoţională. Înţelege că eşti un privilegiat al cerului. Nu ţie trebuie să-ţi fie frică de moarte pentru că:

„Astfel dar, deoarece copiii sînt pãrtași sîngelui și cãrnii, tot așa și El însuș a fost deopotrivã pãrtaș la ele, pentruca, prin moarte, sã nimiceascã pe cel ce are puterea morții, adicã pe diavolul, și sã izbãveascã pe toți aceia, cari prin frica morții erau supuși robiei toatã viața lor.”

Satan nu mai are puterea morţii. Ha, ha, ha ! Sunt izbăvit! Eşti salvat!

Glorie Domnului vieţii, VIAŢA ÎNSĂŞI!

La Consilier – Studii de caz

În cea de-a patra ediţie a emisiunii „La Consilier”, în mare formă, psihologul clinician (dar şi consilier creştin) Doru Popa din Sibiu. Din operele lui Rudolf Dreikurs prezentăm un caz – O familie cu patru copii. Părinţii au o cristalizată imagine de sine, de unde şi direcţia pe care doresc să o imprime copiilor. Raportat la felul în care parinţii îşi pun amprenta asupra vieţii lor, copiii prelucrează în mod profund, individual ceea ce „li se întâmplă”. Pe scena vieţii părinţii par „aerieni”, iar copiii li se par ca nişte „străini”. Interpretarea pe care puii de om o dau evenimentelor şi interacţiunilor cu ceilalţi membrii ai familiei sunt mai mult decât interesante. Constelaţia, dinamica familiei este fascinantă.

Doru Popa prezintă la rându-i principiile ce stau la baza formarii imaginii şi a stimei de sine. El povesteşte fragmente din cazurile pe care le-a avut, modalităţi practice de lucru cu consiliatul, însa nu epuizează nici pe departe tematica. Nu pentru că nu ar fi avut plăcerea şi bucuria să o facă, ci pentru că „pământul se învârte”, trecerea timpului este implacabilă. Emisiunea parcă se termină prea repede, dar am promisiunea lui că va fi prezent (cu ajutorul Atotputernicului) şi la ediţia următoare. Puteţi asculta întreaga emisiune dând click pe butonul «Play» de mai jos.

Repetabila povara

The story of my belief

Repetabila povara

de Adrian Paunescu

Cine are părinţi, pe pământ nu în gând
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând
Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi.

Ce părinţi? Nişte oameni ce nu mai au loc
De atâţia copii şi de-atât nenoroc
Nişte cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
Sunt părinţii aceştia ce oftează mereu.

Vezi articolul original 448 de cuvinte mai mult

Imaginea de Sine – Perspectiva divină

Josh McDowell spune că, pentru el, imaginea de sine nu este bună sau rea, ci sănătoasă ori nesănătoasă. O imagine de sine sănătoasă provine sau ar trebui să fie ancorată în ceea ce vede Dumnezeu la noi. De asemenea, Romani 12:3:

Prin harul, care mi-a fost dat, eu spun fiecãruia dintre voi, sã nu aibã despre sine o pãrere mai înaltã decît se cuvine; ci sã aibã simțiri cumpãtate despre sine, potrivit cu mãsura de credințã, pe care a împãrțit-o Dumnezeu fiecãruia.

La Consilier – Sima de Sine (scăzută)

În acest episod există şi întrebări incomode. A răspuns cu aceaşi amabilitate invitaţiei, preşedintele ACC România, Teofil Gavril, din Mediaş. Formatul (nu în totalitate) este următorul:

În urmă cu câteva zile a fost intervievată o vedetă de cinema chiar la Bâlea Lac, acolo unde aveau loc filmări pentru o nouă producţie cinematografică. Persoana aceasta, vădit agasată de tipul întrebărilor, a chestionat la rândul său: „Voi chiar numai asta ştiţi să întrebaţi? Cât de frumoasă este România? Cât de bună este mâncarea cu specific românesc? Dar vouă vă place Belgia? Aşa-i că este frumoasă?” Observ la majoritatea jurnaliştilor români aceeaşi minusculă Stimă de Sine. Acum, pentru că Simona Halep (jucătoarea de tenis) are performanţe remarcabile, a apărut o Identificare de Sine cu performanţele ei. Toţi simt nevoia să mediatizeze performanţele jucătoarei de tenis pentru a se mândri (a se citi „a se simţi bine”) că sunt români.

  • De ce oare o atât de mică Stimă de Sine la noi românii?

Nici o persoană care se vede respingătoare, fără calităţi, imposibil de iubit nu trăieşte emoţii plăcute; are o Stimă de Sine foarte scăzută. După Revoluţia din anul 1989 psihologi, pedagogi, asistenţi sociali, sociologi şi experţi din alte domenii precum şi o parte importantă a opiniei publice insistă că trebuie acordată o mult mai accentuată atenţie formării la elevi, la copii şi tineri, în general, a unei Imagini de Sine pozitive şi o Incredere în Sine ancorată în viaţa socială. Totuşi, ceva neplăcut se întâmplă. Stilurile educaţionale excesiv autoritare, acompaniate cu umilinţa copiilor au efecte dezastruoase asupra personalităţii în formare şi prioritar în ce priveşte stima de sine.

  • Cum poate familia – mama şi tata – să atenueze, apoi să compenseze deficitul de încredere, de autoapreciere a copiilor, dezvoltat de sistemul educaţional românesc?

  • Ce este de făcut atunci când părinţii înşişi au un imens deficit de Stimă de Sine şi contribuie şi ei, alaturi de sistemul social, în umilirea copiilor?

  • Ce poate face Biserica pentru copiii – din Biserica locală – care au un mediu nefavorabil pentru buna lor dezvoltare?

  • Si pentru că nu evităm întrebările incomode, ce este de făcut atunci când avem de-a face cu un pastor ce manifestă un stil excesiv-autoritar, umilitor, izvorât dintr-o Imagine de Sine alterată? Avem exemple în Scriptură: Diotref şi alţii ca el.

Frica bolnavă de Dumnezeu

Scriptura afirmă că frica de Dumnezeu este semnul „începutului înţelepciunii”. Creştinii nu pun la îndoială acest adevăr. Eu nu pun la îndoială. Rezultă că şi eu sunt creştin. Am întâlnit însă creştini care erau paralizaţi de un Dumnezeu asupritor, foarte vigilent, un fel de „big brother” care are antene peste tot, urmărind până în cele mai mici detalii conduita supuşilor Săi. Când aceştia – supuşii – au „călcat pe bec”, un potop de tunete şi fulgere cade asupra lor, iar excomunicarea din comunitate, ţară, continent, sistem solar, ba chiar Univers va avea loc negreşit.

Nu vreau să pun la îndoială fenomenul cauză – efect: neprimirea ofertei mântuitoare a lui Dumnezeu – pierzare. Nu despre aceasta vorbesc, ci despre o anumită atitudine a inimii care are un efect devastator asupra unora dintre creştinii.

Când Isus a fost în ţinutul Gherghesenilor (Luca 8) a făcut o minune. A eliberat pe unul stăpânit de demoni. Cum arăta individul? Păi era gol puşcă şi locuia în morminte. Era murdar şi stăpânit de o legiune de demoni. De multe ori era prins, pus sub pază, cu cătuşe la mâini şi obezi la picioare. Dar rupea legăturile şi demonii îl conduceau în locuri pustii. N-ai vrea să-l întâlneşti noaptea nici tu, nici logodnica ori soţia ta, nici copiii tăi.

Isus îl eliberează. Demonii cer să intre într-o turmă de porci, pe care îi înneacă într-un lac. Păzitorii porcilor dau alarma şi oamenii din sat vin să vadă minunea. Acum e acum. Când au ajuns în dreptul lui Isus au rămas şocaţi (INCREDIBIL – ar titra televiziunile oteviste de astăzi). Lângă Isus, ex-demonizatul era un om îmbrăcat şi în toate minţile. Ce reacţie total deplasată au aceşti oameni? În loc să întrevadă instantaneu posibilitatea reală de a fi vindecaţi de diverse boli (aşa cum alţii au făcut), pe ei îi apucă frica. În greacă termenul este φοβέω (phobeo). Erau terifiaţi. Explicaţi-mi şi mie cum vine treaba asta? Lor le era mai frică de omul sănătos decît de lunaticul demonizat. Imaginaţi-vă că toată mulţimea a rugat pe Isus să plece de la ei. Dar de ce? Pentru că fuseseră cuprinşi de o mare frică (fobie).

Dicţionarul de psihologie „Larousse” spune despre fobie că este „teamă iraţională şi obsedantă referitoare la anumite obiecte şi situaţii”. Întreb eu acum. Cine era mai sănătos: omul eliberat, decent îmbrăcat şi „cu toate ţiglele pe casă” ori mulţimea delirantă care dorea, la unison, expulzarea lui Isus din zonă? Da, contrar tuturor normelor de bun-simţ, i-au cerut lui Isus să plece. El pur şi simplu S-a suit într-o corabie şi S-a întors.

Acum aş vrea să spun ceva despre frica sănătoasă. Ea nu este fobie. Este în acord cu situaţia. Percepe un pericol real şi întreprinde acţiuni de autoconservare eficace. Phobia este acea nelinişte cauzată de un pericol fals, tocmai de aceea i se spune „teamă iraţională”. FRICA SĂNĂTOASĂ ARE ÎN VEDERE CA ISUS SĂ NU PLECE. De asta să ne fie frică la toţi, dacă vrem să fim oameni raţionali, cu bun-simţ.

ETAPELE ACHITĂRII DATORNICILOR

În Evanghelia după Luca (7:36-50) avem relatată întâmplarea cu femeia păcătoasă. Punctul central al întâmplării este concentrat în „Povestea datornicilor” expusă de Isus. Urmărindu-L pe Mântuitor, în felul în care se raportează atât la Simon, cât şi la femeia păcătoasă, observ că pentru El toţi sunt datornici. Unii sunt conştienţi de datoria lor într-un grad mai mare, alţii într-o măsură mai mică. Indiferent care este distanţa între datoria unuia sau altuia, cert este că nici unul nu poate plăti.

Ce etape parcurge Isus pentru a achita datoria fiecăruia în parte? De ce achită Isus datoria tuturor, în egala măsură, dar numai unii primesc mântuirea? A achita datoria nu este acelaşi lucru cu a mântui? Pornind la drum cu Isus, în calitate de observatori invizibili, analizăm fazele, etapele prin care El achită datornicii.

Prima etapă este aceea a CRUŢĂRII.

Este etapa în care Mântuitorul a luat decizia să ierte toţi datornicii Săi. Este o etapă de care beneficiază toţi cei care au o datorie faţă de Dumnezeu şi pe care nu o pot plăti. Această etapă are un caracter atotcuprinzător (general), deoarece toţi sunt datori, toţi au nevoie de har (cruţare). De asemenea, este o etapă finalizată. „I-a iertat pe amândoi.” Aici avem de a face cu toţi oamenii, incluşi în două mari categorii (unii au o datorie mai mare, alţii mai mică). Ceea ce însă îi pune pe acelaşi nivel este „incapacitatea de plată”. Isus a plătit preţul pentru întreaga omenire (1 Petru 1:18-19, Efes. 1:7). Ilustraţia folosită de Isus este luată din domeniul financiar-bancar. Datoriile din catastif nu sunt acoperite de o simplă iertare. Isus, pentru a ierta, a trebuit să plătească cu viaţa Sa. Când spunem că Isus a iertat, nu avem în minte doar o atitudine binevoitoare a Mântuitorului, ci realizăm faptul că El a trebuit să pună „în loc”.

A doua etapă este cea a CONVINGERII.

Este o etapă cu două aspecte. Primul este al neacceptării ofertei. Orice contract are două părţi. Isus a realizat „achitarea datoriei”, însă trebuie să doresc şi eu să accept acest lucru. Îmi aduc aminte cum, în liceu, am luat o notă proastă la matematică. Profesoara, ştiindu-mă silitor, mi-a făcut o ofertă avantajoasă. Îmi dă o notă bună, dar data viitoare va trebui să ştiu conform acelei note. Am refuzat, iar după câteva zile mi-a părut foarte rău. Simon a fost convins de Mântuitorul: „Cui i se iartă mult, iubeşte mult”. Simon a dat răspunsul corect. Isus l-a convins mental de justeţea acţiunii Sale. Numai că iluminarea minţii lui Simon nu a fost urmată şi de cea a inimii. Simon a respins lucrul cu care tocmai fusese de acord. De ce oare? Simon se considera o persoană remarcabilă din măcar trei puncte de vedere. El era foarte sociabil. A dat o masă în cinstea lui Isus. A lăsat-o chiar şi pe păcătoasă să intre. Îi plăcea compania. De asemenea era foarte spiritual. El a crezut că Isus era profet. Ei bine, lui îi plăcea compania profeţilor. El era fariseu şi deci, un teolog al vremii care se întâlnea des cu cărturarii. În fine, Simon era superior. Ne aducem aminte de rugăciunea vameşului şi a fariseului. Instinctul automat al lui Simon a fost să-L detroneze pe Isus din categoria profeţilor, ca imediat să-L şi dispreţuiască, incluzându-L în tagma „femeii păcătoase”. Ei da, Simon a fost convins intelectual, dar inima lui era legată de o Stimă de Sine provenită din valorile proprii.

Al doilea aspect priveşte acceptarea ofertei. Dacă observăm cu atenţie fragmentul biblic, cel mai tare se aude tăcerea femeii. Ea nu a făcut nici o cerere verbală de iertare. Ea a venit cu lacrimi, părul ei, sărutul picioarelor şi parfum. Toate acestea sunt remarcate de Isus. Cel care acceptă oferta lui Isus este apărat, promovat şi lăudat.

A treia etapă este cea a COMPENSĂRII.

Simon, „cel sociabil”, „cel spiritual”, „cel superior”a rămas cu acele „valori”. A rămas în clubul fariseilor şi cărturarilor, nu i s-a luat legitimaţia. Dar Isus spune şi ce nu a făcut el. Nu I-a dat apă pentru picioare, nu I-a dat sărutare, nu I-a uns capul cu untdelemn. Cu alte cuvinte, cu cît mai sociabil te vezi Simone, cu atât mai mult să ştie lumea că de fapt nu eşti, pentru că nu dai apă pentru picioare şi nici sărutare. Cu cât mai spiritual te vezi, de fapt ţie îţi lipsesc lacrimile pocăinţei. În ceea ce priveşte superioritatea ta, află că „păcătoasa” este cea lăudată.

Femeia primeşte eliberarea de o conştiinţă încărcată de vină. Nu doar salvarea de vina juridică, ci chiar de o conştiinţă care acuză încontinuu şi care nu poate găsi soluţia de ieşire din impas. De asemenea, punctul culminant al recompensei este mântuirea. „Credinţa ta te-a mântuit…” Şi nu se termină totul aici. Urmează: „… du-te în pace”. Siguranţa mântuirii o înoţeşte acum pretutindeni – pacea.

ETAPELE ACHITĂRII DATORNICILOR

Luca 7:36-50

  1. ETAPA CRUŢĂRII

    1. generală

    2. finalizată

  2. ETAPA CONVINGERII

    1. neacceptată

    2. acceptată

  3. ETAPA COMPENSĂRII

    1. pierderea

    2. mântuirea

La Consilier – Imaginea de Sine 1

Ionut si Alina stau amandoi pe genunchii bunicului. Alina il saruta cu afectiune pe obraz pe bunu’ ei drag.        Pe mine bunuţu mă iubeşte mai mult decât pe tine spuse Alina dând din căpsorul ei cu păr auriu.

        Eu sunt mai cuminte decât tine şi ascult tot ce-mi zice bunelu, nu se lasă mai prejos Ionuţ.

        Tu cuminte? Protestă Alina. Da cât minţi. Mai şti când mi-ai dat în cap cu maşinuţa? Mai şti cât am plâns? Şi bunuţu te-a certat atunci.

        Îmbujorat şi dintr-o dată încruntat Ionuţ contraatacă furibund: „Lasă că nici tu nu eşti mai brează. Întotdeauna te smiorcăi, te vaiţi şi faci pe victima. Toţi te cocoloşesc doar ca să-ţi închidă gura.”

Continuă lectura

La Consiliere – Ce si cum

La RVE Sibiu a debutat de curând (în fiecare zi de luni, ora 19:00) o emisiune pe teme psihologice. „La Consilier” este denumirea generică a acestei noi emisiuni. Primul episod, cu caracter general, dezbate consilierea psihologică prin viziunea lui Teofil Gavril, preşedintele Asociaţiei Consilierilor Creştini din România. Continuă lectura

Sisteme si subsisteme

scris de Romulus

„Care este mecanismul celui de-al doilea sistem informational?” este un paradox greu de inteles de foarte multi dintre noi.

Realitatea fizica, perceputa prin intermediul sistemului informational senzitivo-perceptiv este un subsistem al unei realitati mai mari – realitatea divina, exact cum fizica newtoniana este un subsistem al fizicii cuantice si geometria euclidiana este un subsistem al geometriei ne-euclidiene.
Patapievici evidentia foarte bine (in prezentarea sa legata de fratii Pascal) faptul ca realitatea noastra este un subsistem al unei realitati mai mari. Asta nu desfiinteaza valoarea si realitatea unui subsistem mai mic, ci doar subliniaza faptul ca subsistemele mai mici nu ofera o viziune suficient de larga a unor legi, factori, forte, parametrii vizibili si inteligibili intr-un sistem mai mare.

Un ex fizician NASA – Tom Campbell – a creat un model teoretic de intelegere a universului pe care l-a numit „universul digital”. Modelul lui creaza un cadru teoretic excelent care permite explicarea teoriilor fizicii cuantice, teoria corzilor, etc. In acelasi timp surprinde foarte bine raportul dintre realitatea pe care a revelat-o Dumnzeu de la origini pana in prezent si realitatea descrisa de sistemul informational senzitivo-perceptiv.

Realitatea furnizata prin revelatia biblica este perfect justifica si poate fi integrata in modele teoretice mai abstracte, dar care ajuta intelegerea acesteia (acelasi mecanism prin care s-a trecut de la geometria euclidiana la un sistem mai larg – geometria ne-euclidiana). In alte cuvinte o furnica nu are cum sa inteleaga realitatea umana in care traim noi pentru ca realitatea ei este un subsistem al acesteia. Poate sa ne inteleaga daca ii furnizam un pachet de metafore/parabole (asta a facut si Isus) care sa ne descrie realitatea noastra, cu conditia sa ne creada ca ceea ce ii spunem este adevarat. Astfel va ajunge sa inteleaga propriul ei univers mai bine prin intermediul universului revelat.

Realitatea divina nu este abstracta, ci este perfect inteligibila, trebuie doar creat un limbaj stiintific care sa o descrie. Se pare ca in prezent exista suficiente tool-uri/unelte (piese de puzzle) pentru realizarea acestuia. Mie personal, intelegerea acestor lucruri mi-a marit bobul de mustar al credintei, pentru ca inteleg ca religia nu se bate cap in cap cu stiinta, dimpotriva.

„In acelasi timp sistemul informational al credintei imi transmite mesajul: “EL este in control – Toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu”. Si pacea se instaleaza”  – este normal ca realitatea acceptata prin credinta sa subordoneze realitatea perceputa prin intermediul sistemului informational senzitivo-perceptiv pentru ca primul sistem este de rang superior celui de-al doilea. Deci pacea se instaleaza.

Informatii contradictorii

Noi ne conducem in mediul inconjurator dupa niste sisteme informationale ultraperfectionate. Daca sistemele noastre sunt bruiate sau primesc informatii contradictorii intregul nostru sistem va avea de suferit. Emite reactii autodistructive.

De exemplu informatii contradictorii provenite de la ochi si urechi, poate face creierul sa reactioneze ca si cum ar fi otravit

Un subiect destul de comun, cu destul de putine solutii si explicatii valide, dar care poate crea un disconfort major, in special celor care calatoresc des cu masina.

Vi s-a intamplat sa scrieti un SMS in timp ce erati pasager intr-o masina sau autobuz si sa simtiti ca vi se face rau? Creierul primeste doua seturi diferite de informatii provenite pe canalul auditiv si pe cel vizual. Inconvergenta celor doua semnale creaza o confuzie la nivelul creierului, indicand doua stari diferite. Semnalul vizual primeste informatii de la reperul cu care interactionam (telefonul celular, cartea pe care o citim, etc.) care este intr-o stare stationara in raport cu noi. Informatia transmisa la creier indica ca suntem intr-o stare de repaus. In acelasi timp semnalul auditiv indica ca suntem in miscare in raport cu solul. Contradictia dintre cele doua este interpretata de creier ca fiind o stare de rau generata de otravire. Reactia organismului de a elimina continutul stomacului este normala intr-o astfel de situatie.

O solutie buna, intr-o astfel de situatie, este de a echilibra cele doua semnale, cel auditiv si cel vizual, privind inafara geamului luand repere fata de care suntem in miscare.

In acelasi fel (poate) intra in contradictie sistemul informational senzitivo-perceptiv si cel al credintei. Sistemul termic imi transmite ca am o temperatura de 39,5 grade, sistemul muscular confirma prin tremuratiuri puternice, tusea puternica imi rupe pieptul iar respiratia ingreunata de astmul bronsic declanseaza semnalul de panica: sistemul se dezintegreaza. In acelasi timp sistemul informational al credintei imi transmite mesajul: „EL este in control – Toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu”. Si pacea se instaleaza. Care este mecanismul celui de-al doilea sistem informational? De ce legitatea celui de-al doilea sistem subordoneaza efectele primul sistem? Care este declansatorul eliberarii pacii? Cum de ea se instaleaza in propriul organism ca un fluid ce relaxeaza nervii, tendoanele si muschii? De ce relaxeaza inima si mintea, inlaturand gandurile negre si trairile panicoase?

La mijloc se afla iubirea autentica de Dumnezeu. E mai mult decat o emotie. E o relatie vie, autentica cu Creatorul Universului. Cand sti ca 100 de miliarde de galaxii contin astri pe care El ii stie pe nume, realizezi ca, intr-adevar, nici un fir de par din cap nu-ti poate fi miscat fara de stirea Sa.

Cine ne va desparti pe noi de dragostea lui Christos?

Articol inspirat de aici si ♥.