Dr. Larry Crabb ne îndeamnă să ne eliberăm fiinţele de presiunea de a “ne simţi bine” când suferim în mod legitim. Creştinii care sunt răniţi trebuie să-şi accepte suferinţa, nu să o nege din cauza vinovăţiei. E bine ca oamenii să fie îndoliaţi şi trişti. Părinţii care au copii rebeli trebuie să sufere mult pentru ei. Soţiile ale căror soţi sunt slabi ar trebui să se simtă dezamăgite şi supărate. Copiii ai căror părinţi le arată numai o faţă autoritară, dar fără să se implice, ar trebui să se simtă trădaţi.Oamenii care-şi pierd slujbele ar trebui să se simtă dezorientaţi. Nici una dintre aceste emoţii nu este în mod necesar incompatibilă cu maturitatea. De fapt – spune Larry Crabb -, fiecare sentiment [emoţie] poate fi folosit pentru a ne împinge şi mai mult la o conştientizare a dependenţei noastre fundamentale faţă de Dumnezeu. Este mai bine să simţi emoţia în totalitatea ei şi apoi să evaluezi ce trebuie făcut. Negarea nu are de jucat nici un rol în viaţa unui creştin matur. Emoţiile, deci, ar trebui simţite şi nu evitate. Dar ele trebuie înţelese.

Am văzut în articolele trecute că emoţiile sunt evenimenţiale. Dr. Larry Crabb afirmă acelaşi lucru: “evenimentele plăcute generează în mod obişnuit emoţii plăcute şi evenimentele neplăcute generează emoţii plăcute”. Crabb spune că mai important decât felul în care ne simţim este valoarea a ceea ce simţim, adică dacă emoţiile sunt constructive sau distructive. Sub aspectul religios, psihologul creştin ne îndeamnă să recunoaştem că unele emoţii îi împiedică pe oameni să facă ce ar trebui să facă – adică să iubească pe Dumnezeu şi pe ceilalţi oameni – şi pe această bază pot fi considerate ca distructive (păcătoase). Un anumit sentiment este constructiv sau distructiv nu prin ceea ce ni se întâmplă, ci prin modul în care reacţionăm, din interior, la ceea ce ni se întâmplă. Evenimentele decid dacă ne simţim bine sau rău, dar noi suntem cei ce hotărâm dacă acele sentimente sunt constructive sau distructive. Prezenţa emoţiilor distructive indică faptul că există o problemă în noi înşine. Trebuie să analizăm cu atenţie procesul intern care a condus fie la o emoţie constructivă, fie la una distructivă.

Să începem cu un eveniment neplăcut: descoperirea faptului că fiul tău, adolescent, fumează marijuana. Evenimentul este neplăcut, deci emoţia ta este neplăcută. Te simţi rău. Neplăcuta emoţie va deveni constructivă sau distructivă în măsura în care vei găsi [sau nu] o cale înţeleaptă de a reacţiona la eveniment.

Din “Înţelegând oamenii – Tânjirea profundă după relaţii” de Dr. Larry Crabb. În următoarele articole: dezvoltarea analizei şi 3 diagrame ajutătoare.

Anunțuri