Noi, cei care suntem căsătoriţi ne aducem cu nostalgie aminte de perioada în care am fost îndrăgostiţi. El sau ea erau “cel mai” şi “cea mai”. Expresiile de genul “ce va fi văzut la el ?” sau “hotărât lucru, dragostea e oarbă” nu au nici nea mai mică semnificaţie pentru amorezi. Puternicul sentiment de afecţiune (şi admiraţie) pentru persoana iubită atenuează la maxim ceea ce alţii numesc defecte, impurităţi, metehne caracteriale. Conştiinţa se focalizează strict spre ceea ce el sau ea numeşte calitate, frumuseţe, plăcere. Cei doi flămânzesc unul după altul când când sunt la depărtare. Dorul, în asemenea situaţii, doare, iar când sunt împreună cuvântul fericire este searbăd, puţintel, firav.

Caracteristic pentru cei ce se iubesc este că sorb din priviri dorinţele celuilalt. “Îţi este prea cald ?”, “Ai mâncat ceva astăzi ?”, “Să-ţi aduc o aspirină ?”. A-i face lui sau ei pe plac este o onoare şi o mare bucurie. Nici vorbă de corvoadă în asta. Să-mi fie greu să-i fac pe plac iubitei, iubitului ? Nu şti ce vorbeşti.

Isus ştie cel mai bine ce înseamnă să iubeşti. Isus ne-a iubit şi… S-a dat pe Sine însuşi ca jertfă pentru noi. Pentru Isus iubirea nu e doar storge sau phileo, ori, în cazul nostru, eros. Isus iubeşte AGAPE. Atât de mult iubeşte că toate mizeriile umanităţii le ia asupa Sa şi moare salvându-şi mireasa.

Isus ne provoacă cu testul iubirii (Evanghelia după Ioan 14:15-24): Dacă Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele, sunteţi călăuziţi de Duhul şi aveţi o strânsă părtăşie cu Tatăl şi cu Mine. Când iubirea (consideraţia, admiraţia, respectul) faţă de cineva este autentică? Atunci când cuvintele (spusele, dorinţele, poruncile) sale contează pentru mine.

Poate unii se vor arunca asupra “poruncilor” Sale ca să-şi demonstreze sieşi, lumii şi chiar Creatorului că-L iubesc. Eşecul îi va zdruncina însă din temelii. Isus spune doar atât: IUBEŞTE-MĂ ! Dacă-L iubeşti cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău şi cu toată puterea ta se va vedea.Nu te concentra pe efect, ci pe cauză.

Anunțuri