Emoţiile negative – Reprimare sau Explorare? – partea 7

Am aflat că a avea emoţii este un lucru normal. Evenimentele din viaţa noastră pot fi plăcute sau neplăcute, deci vom avea emoţii plăcute sau neplăcute, stenice ori astenice, de satisfacţie sau insatisfacţie. Emoţiile noastre sunt ca un nişte beculeţe pe bordul unei maşini, ce semnalează un deficit/barieră. Când beculeţul se stinge, ni se semnalează absenţa deficitului/barierei şi trăim emoţii de bucurie, de relaxare. Emoţiile sunt foarte importante. Ele ne ajută să ne cunoaştem mai bine. Trăirile afective au capacitatea de a descoperi o multitudine de relaţii autentice, clare şi bogate. Ele arată legătura (relaţia) dintre persoană şi valorile pe care le are. Ele arată cât de intensă este trăirea afectivă în raport cu conflictul dintre tendinţe. Ne informează sub aspectul reacţiilor neuro-vegetative, comportamentale, verbale. Scoate în evidenţă capacitatea noastră de inhibiţie emoţională sau lipsa acesteia (în situaţia în care există hiper emoţia dezorganizatoare, generatoare de haos). Există la noi un sistem moral care organizează conduita? Descoperă în cel mai autentic mod starea caracterială a personalităţii noastre.

Analiza situaţiei în care am reacţionat emoţional ne dă posibilitatea să ne cunoaştem mai bine şi să devenim responsabili pentru dezvoltarea personala. Câteva cadre de analiză a manifestării emoţiilor în raport cu situaţia frustrantă:

  1. Când lucrul spre care tindem are valoare pozitivă şi o barieră (tendinţă opusă) ne blochează calea spre satisfacţie;
  2. Când suntem îndepărtaţi forţat din prezenţa lucrului pozitiv (ori când acesta ne este luat);
  3. Când o barieră (tendinţă opusă) ne ţine în prezenţa lucrului care ne displace, ne produce un disconfort psihic;
  4. Când o forţă ne împinge spre lucrul care ne repugnă.

Situatii de FrustrareDouă exemple pentru punctul 3:

  • Copii pot simţi frustrare când sunt la biserică, dar pedeapsa părinţilor (tendinţa opusă) îi poate menţine în prezenţa lucrului care le displace.
  • Neplăcerea produsă de predică îl poate face pe copil să meargă afară, dar tristeţea pe care o resimte când realizează amărăciunea părinţilor (tendinţa opusă) îl poate face să fie răbdător.

A doua situaţie este mai încarcată de informaţie valoroasă. Copilul nu iubeşte predica (care, între noi fie spus, poate fi plicticoasă pentru el), dar îşi iubeşte părinţii. Se dă o luptă între tendinţe şi cea mai puternică învinge, iar în el se dezvoltă o nouă calitate: răbdarea.

Pot fi n situaţii şi relaţii, iar o analiză responsabilă ne înnobilează.

Emoţiile negative – Reprimare sau Explorare? – partea 6

Emoţia este o reacţie subiectivă faţă de mediu, însoţită de schimbări organice, influenţată fiind de experienţă. Emoţiile indică stări interne personale, subiective (motivaţii, dorinţe chiar scopuri). Specialiştii în ştiinţe neurocognitive arată că omul se naşte cu un repertoriu de şase emoţii:

  1. frica,
  2. furia,
  3. tristeţea,
  4. bucuria,
  5. dezgustul
  6. uimirea.

Emoţii cu bază înnăscută, dar cu componentă cognitivă (socială) sunt:

  1. vina,
  2. ruşinea.

O persoană sănătoasă manifestă diverse emoţii, în funcţie de situaţia în care se află. Corespunzător caracteristicilor stimulului, emoţiile pot fi pozitive sau negative. Emoţia pozitivă este trăită ca o stare de confort psihic, de relaxare, de satisfacţie; emoţia negativă se asociază cu stări de încordare, depresie, insecuritate, disconfort psihic. În funcţie de cantitatea de energie antrenată în circuitul comportamental, emoţia se manifestă cu grade diferite de intensitate, de la foarte slabe, până la manifestări explozive. Intensitatea emoţiei determină în mod special rolul acesteia în cadrul activităţii. Emoţiile de intensitate medie au rol reglator, de potenţare a activităţii, cele foarte slabe şi cele foarte puternice, în schimb, au influenţă dezorganizatoare, determinând incapacitatea de asigurare a energiei necesare menţinerii acţiunilor sau punând în circulaţie o cantitate prea mare de energie, care împinge la acţiuni impulsive, inadcvate.

A fi normal înseamnă a avea emoţii. A fi mânios înseamnă a fi normal. Putem să verificăm acţiunea unei emoţii prin evocarea unui eveniment trecut. Ce simţiţi la citirea informaţiei de mai jos?

Un copil de 4 ani a murit, luni, sfâşiat de câini vagabonzi în zona Parcului Tei din Capitală. Responsabilitatea tragediei este pasată de la o instituţie la alta, în timp ce, pe străzile Capitalei, se află peste 60.000 de maidanezi… Copilul de patru ani muşcat de câini, luni, a murit din cauza hemoragiei externe, iar pe corpul acestuia au fost găsite sute de plăgi, potrivit medicul care a făcut autopsia, Abdo Salem, de la Institutul Naţional de Medicină Legală (INML) – sursa: http://adevarul.ro.

În momentul în care ne reprimăm emoţiile la astfel de evenimente devenim fiinţe inferioare faţă de câinii asasini. Fie ca emoţiile sănătoase, normale să ne pună în mişcare pentru soluţionarea problemelor importante.