Emoţiile negative – Reprimare sau Explorare? – partea 2

În analiza emoţiilor negative facem un popas asupra trăirilor cu componentă agresivă: furia, mânia, cearta etc. Ce se poate spune despre mânie? Este un lucru bun sau rău? DEX-ul ne îndreaptă atenţia spre acea “zbucnire de iritare violentă, dar trecătoare, împotriva cuiva sau a ceva; furie, supărare mare”, fără a ne ajuta să înţelegem mecanismul, contextul şi relaţiile dintre “elementele” acestui angrenaj. Dacă ne îmbunătăţim bibliografia şi apelăm la Biblie, aflăm că e foarte periculos să te laşi angrenat de energia mâniei şi că poţi face mult rău. Pe de altă parte, aflăm că mânia este o trăire căreia îi poate fi controlată şi canalizată reacţia (ori efectele) într-un mod pozitiv : “mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi” ori “să nu apună soarele peste mânia voastră, ca să nu daţi prilej diavolului”.

Abordarea psihologică nu poate trece cu vederea întregul context în care se manifestă trăirile vulcanice, subiecţii implicaţi, relaţiile dintre aceştia, sistemele de valori, structura de personalitate, istoria fiecărui individ în parte. Situaţiile în care mânia se poate manifesta sunt extrem de diverse: cu evoluţii lente sau bruşte, cu atac la persoană sau distrugeri materiale ori ironii şi defăimări laşe. Se pare însă că există un element implicat în majoritatea recţiilor mânioase: frustrarea. Frustrarea reprezintă situaţia în care un obstacol (denumit eveniment sau element frustrant) intervine în calea satisfacerii unei trebuinţe (intenţii, dorinţe) şi modifică astfel comportamentul persoanei. Consecinţele frustrării sunt mai grave sau mai puţin grave, în funcţie de natura obstacolului, de natura şi intensitatea motivaţiei, de particularităţile structural-dinamice ale persoanei ce suportă frustrarea. În funcţie de raportul cu realitatea, reacţia la frustrare poate fi una normală sau una… inadaptată.

Există două mari categorii de frustrare:1) frustrare primară (tensiunea şi insatisfacţia subiectivă [care aparţine subiectului, percepută de subiect] sunt provocate de absenţa obiectului necesar finalizării unei trebuinţe active – de ex. lipsa hranei) şi 2) frustrare secundară (un obstacol interior sau exterior, pasiv sau activ, apare în calea comportamentului motivat, îndreptat spre obiect).

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s