TENTATIVELE DE REUNIFICARE – POSESIVITATE

O altă reacţie observată în rândul copiilor au fost tentativele de reunificare cu tatăl absent. Din nou şi din nou, asemenea unui disc stricat, copiii îşi sâcâiau mamele cu întrebări despre întoarcerea tatălui. Indiferent cât de des acestea le explicau data şi ora la care urmau să se întoarcă tata, copiii o luau de la capăt: “Când vine acasă tăticu?” În cele din urmă, mama nu mai putea rezista nici ea, ajungând exasperată şi frustrată.

Asemenea încercări constante de reunificare se datorează, în mod clar, absenţei relaţiei tată-copil, care are o importanţă vitală. Simţind această lipsă, copiii pot încercasă-şi retrăiască trecutul în relaţiile pe care reuşesc să le dezvolte. Pe măsură ce cresc şi continuă să se confrunte cu tentative de reunificare, personalităţile lor pot fi distorsionate de posesivitate.

Acest tip de distorsiune poate fi observat în multe căsnicii în care soţia, de exemplu, vrea să ştie în detaliu programul soţului sau în care soţul devine foarte gelos la gândul că şi-ar putea pierde soţia. Din cauza temerilor sale, vrea să ştie fiecare detaliu al fiecărei activităţi din agenda ei. Oamenii care au fost răniţi sau respinşi riscă să devină posesivi în relaţiile de la orice nivel. Dar atunci când suntem posesivi într-o relaţie, îl asfixiem pe cel de lângă noi.

Anunțuri