Arta de a sfătui

Ce înseamnă a sfătui, a consilia? Asociaţia Britanică de Sfătuire defineşte consilierea astfel:

Sfătuirea este utilizarea cu abilitate şi principialitate a relaţiei pentru a favoriza cunoaşterea de sine, autoacceptarea emoţională, maturizarea şi dezvoltarea optimală a resurselor profesionale. Întotdeauna scopul său este de a oferi ocazia de a lucra, a trăi cât mai satisfăcător şi cu utilizarea cât mai completă a resurselor.

Consilierea creştină pune şi ea accent pe relaţie. Calitatea relaţiei este condiţionată de acceptarea de sine şi a celorlalţi (Coloseni 3:11) : “aici nu mai este nici grec, nici iudeu, nici tăiere îmrejur, nici netaiere împrejur, nici barbar, nici schit, nici rob, nici slobod, ci Christos este totul şi în toţi”. Aşa cum TS (terapia sistemică) îşi asumă că în faţă stau, pe o poziţie de echivalenţă, doi specialişti: unul este specialist în propria viaţă, celălalt este specialist în terapie – consiliere, tot aşa creştinismul elimină barierele de statut social, rol, naţionalitate, cultural, însă ţinând cont de determinismele pe care acestea le-a sădit în personalitatea consiliatului.

În creştinism învăţarea şi consilierea / sfătuirea sunt precedate de o atitudine de compasiune, de iertare şi de iubire (acceptare) necondiţionată şi armonia relaţiilor – pacea (Coloseni 3:12-15).

Personalitatea, atitudinea consilierului este foarte importantă (Romani 15:14): “În ce vă priveşte pe voi, fraţilor, eu însumi sunt încredinţat că sunteţi plini de bunătate, plini şi de orice fel de cunoştinţă, şi astfel sunteţi în stare să vă sfătuiţi unii pe alţii”. Un fundament al personalităţii consilierului este constituit de caracterul său amabil, blând, dar şi de un set de cunoştinţe solide în domeniul sufletului uman.

Maturizarea consiliatului este întotdeauna un obiectiv central al sfătuitorului creştin. Dezvoltarea personalităţii este mereu ancorată în Fiul lui Dumnezeu, Isus Christos (Coloseni 1:28): “Pe El Îl propovăduim noi, şi sfătuim pe orice om, şi învăţăm pe orice om în toată înţelepciunea, ca să înfăţişăm pe orice om, desăvîrşit în Hristos Isus”.

Un aspect important al consilierii creştine este interşanjabilitatea rolurilor – “sfătuiţi-vă unii pe alţii”. Într-o situaţie dată subiectul X este consilier, iar în altă situaţie ori moment (timp) subiectul Y este consilierul. Cred că tipul acesta de relaţionare potenţează atât înţelegerea cât şi şi respectul faţă de sine şi faţă de celălalt.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s