Cât de responsabil e creştinul matur ?

Orice creştin matur este conştient de slujba de susţinere (suport), îndrumare, învăţare, îmbărbătare, consiliere (sfătuire) a “pruncilor în Christos”. Cel preocupat de bunăstarea spirituală a confraţilor nu poate fi nepăsător de forma sa fizică, sufletească şi, în mod special, cea spirituală. Ştiind că randamentul său este legat în mod direct de cele mai sus amintite, va elabora un plan (program) riguros pe care-l va respecta cu sfinţenie. Consilierea, motivarea sfinţilor şi dezvoltarea spirituală se înscriu într-o “alergare” de mare anduranţă. Consumul energetic este foarte mare. Nu de puţine ori o activitate de terapie spirituală, care durează de ceva timp, trebuie regândită, resemnificată şi repornită (adică luat totul de la capăt cu o altă abordare). Apostolul Pavel a fost conştient de acest lucru :

Pentru cei care sunt slabi în credinţă, m-am făcut slab, pentru a-i câştiga pe cei slabi. M-am făcut toate pentru toţi, pentru ca, oricum, să-i mântuiesc pe unii dintre ei. Pe toate le fac de dragul Evangheliei, ca să am şi eu parte de ea. Nu ştiţi că toţi alergătorii din arenă încearcă să câştige, însă numai unul primeşte premiul? Alergaţi deci în aşa fel, încât să câştigaţi. Alergătorii dau dovadă de stăpânire de sine în toate lucrurile, pentru a primi o cunună care se veştejeşte, însă noi facem aceasta pentru una care nu se veştejeşte. Astfel, eu nu alerg fără ţintă, nici nu mă bat ca unul care loveşte în vânt, ci îmi ţin trupul sub control şi mi-l fac sclav, ca nu cumva, după ce am predicat altora, eu însumi să fiu descalificat. – (1 Corinteni 9:22-27, Biblia GBV 2001)

Constantin Oancea atrage atenţia asupra aceluiaşi lucru în dreptul profesionistului care lucrează cu sufletul uman :

Un psihoterapeut, un sfătuitor experimentat îşi va construi un stil de viaţă echilibrat şi va căuta să treacă propriile sale probleme pe planul doi sau să le uite în timpul sesiunilor terapeutice. El trebuie să aibă grijă de forma sa precum aviatorul sau sportivul de performanţă, dat fiind că instrumentul cu care se lucrează, eventualul “bisturiu” este reprezentat în exclusivitate de către psihicul său, care trebuie îngrijit şi protejat. Este preferabil să se amâne o şedinţă de psihoterapie decât să se intre în proastă dispoziţie sau extenuare, cu tot cortegiul de neatenţie şi mimică nefavorabilă – (Oancea. C., Tehnici de sfătuire/consiliere).

Dacă în dreptul psihoterapeutului secular unealta de lucru o constituie exclusiv propriul său psihic, cu întregul apanaj de cunoştinţe, sisteme de gândire psihologică (paradigme), tehnici şi strategii terapeutice, în dreptul consilierului creştin vorbim de o colaborare între individul uman şi marele consilier, Duhul Sfânt. Isus a fost Cel care a promis că după plecarea Sa va veni Mângâietorul. Paracletos (avocatul), “Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul”. Cu un asemenea ajutor în slujba sa, lucrătorul creştin matur, nu-şi va îngădui să “întristeze” ori să “stingă” Duhul. El va şti deopotrivă să se menţină într-o formă bună, dar şi să dezvolte o foarte bună relaţie cu Cel ce-l poate călăuzi în hăţişurile oricărei situaţii de viaţă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s