N-aş vrea în rai (?!)

Îi spunea Goethe cancelarului Müller : “Nu aş avea ce să fac cu o fericire eternă care nu mi-ar oferi sarcini adevărate de îndeplinit, noi obstacole de învins”.

Am stat şi m-am gândit la minţile iscoditoare, la acele persoane care sunt caracterizate de o febrilă activitate a minţii, care nu se mulţumesc cu ceea ce văd majoritatea oamenilor. Pentru ele imaginea unei veşnicii în care doar vor cânta cu îngerii sau se vor închina pururea Creatorului nu este deloc atractivă. Oare cine ar vrea să fie “de-a pururea plictisit”? Sincer să fiu nici mie nu mi-ar părea atractivă o asemenea perspectivă. Atunci am luat Scriptura şi am am făcut o scurtă muncă de cercetare. Am descoperit că :

  • Apostolul Pavel a fost foarte impresionat de “adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu”. Pentru “adânc” se întreprinde o acţiune de durată, intensă, dar cu mari satisfacţii, deoarece rezultatul străduinţei acesteia ne face bogaţi, înţelepţi şi posesori ai ştiinţei.
  • În cartea Iov ni se revelează inutilitatea unui demers pământesc (terestru) de pătrundere în “adâncimile lui Dumnezeu” şi lipsa finalităţii în raport cu “cunoştinţa desăvârşită a Celui Atotputernic” (Iov 11:7-8) : Poţi spune tu că poţi pătrunde adîncimile lui Dumnezeu, că poţi ajunge la cunoştinţa desăvîrşită a Celui Atot puternic? Cît cerurile-i de înaltă: ce poţi face? Mai adîncă decît Locuinţa morţilor: ce poţi şti?
  • Sunt imense prin lungime, lărgime şi adâncime bibliotecile lumii cu descoperirile ştiinţei, iar în secolul actual explozia tehnico-ştiinţifică şi puterea extraordinară de calcul a computerelor face ca dezvăluirile secretelor naturii şi a universului să ne copleşească. Cu toate acestea, Scriptura ne spune că îndiferent de câte la număr vor fi cunoştinţele noastre, ele sunt doar ca o boare uşoară, ele nu sunt decât margini, limite serioase (Iov 26:14) : „Şi acestea sînt doar marginile căilor Sale, şi numai adierea lor uşoară ajunge pînă la noi! Dar tunetul lucrărilor Lui puternice cine-l va auzi?

Concluzie :

Un lucru este cert. În cer nu ne vom plictisi. Vom cânta, ne vom închina, vom da slavă lui Dumnezeu, iar aceasta nu va fi decât manifestarea inimii noastre în faţa descoperirii măreţiei nesfârşite a lui Dumnezeu şi vom exclama ca psalmistul :

Cît de mari sînt lucrările Tale, Doamne, şi cît de adînci sînt gîndurile Tale (Ps. 92:5) !

Anunțuri

4 gânduri despre „N-aş vrea în rai (?!)

  1. Sper să ai dreptate :)) Mi-ar place o astfel de varietate de oportunităţi. De altfel DUmnezeu nu ne-a îndemnat niciodată să nu cercetăm ci mai degrabă să cercetăm toate lucrurile, să gândim, să lucrăm. De ce ar fi în cer plictiseală?

    Acum cunoaştem în parte dar atunci vom cunoaşte pe deplin…

    • Îmtr-adevăr, un lucru logic şi care nu mi-a tecut prin minte : „Cercetaţi toate lucrurile… ”
      Oare vom cunoaşte deplin, dar pe parcurs ?

  2. Perceptia unui cer in care se canta intr-o maniera similara cu cea de pe pamant este una complet gresita. Pentru cei pasionati de stiinta, astronomie, biologie, fizica, psihologie, etc pot observa o creatie extrem de fascinanta si complexa. In zilele cu o incarcatura de stress mai mare, imi este suficient sa arunc o privire in una din carti si sa imi improspatez mintea cu fascinanta creatie Divina care declanseaza acel wuuau nu de putine ori. Daca creatia este o palida imagine a Creatorului, a lui Dumnezeu, cu siguranta in cer nu va fi o muzica interpretata de un cor inainte de a-si bea cafeluta de dimineata 🙂 . Dumnezeu este fascinant in tot ce face, dar este un lucru care trebuie descoperit individual.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s