Neîncrederea în sine. Lipsa de încredere în sine este rezultatul de obicei al unei greşite autoaprecieri în raport cu alţii, fapt care va duce la formarea, pe de o parte a convingerii că nu poţi reuşi acolo unde alţii reuşesc cu uşurinţă, iar pe de alta la apariţia fricii de a mai încerca. Teama creează, în general, inhibiţii, dar în cazul celui neîncrezător în el însuşi, sarcina care îi stă în faţă la un moment dat i se pare irealizabilă şi o refuză, mai ales atunci când a mai dat o dată greş.

Un elev neîncrezător în sine însuşi determină nehotărârea şi nesiguranţa la clasă : “Elevul se întreabă la lecţie : să ridic mână şi să răspund ? Dar dacă răspunsul nu e bun ? Apoi elevul constată că de fapt răspunsul său ar fi fost foarte bun. Stimulat brusc de regretul ocaziei pierdute, se precipită să răspundă la a doua întrebare. De data aceasta, însă, răspunsul lui poate fi insuficient gândit, incomplet sau greşit. Fiind un timp lent, n-a avut timp să cântărească totul. Profesorul îi cere explicaţii şi astfel se vede ajuns în centrul atenţiei tuturor. Pus sub reflector timidul cedează ; mecanismul de intimidare s-a declanşat şi el nu mai poate să continue (Douglas, L., La timidite, 1921)”.

Anunțuri