Hiperemotivitatea este acea trăire care-l face pe om să reacţioneze intens la evenimente şi situaţii nesemnificative pentru alţii : emoţia puternică de care este dominat hiperemotivul îl determină să-şi creeze reprezentări negative, să-şi imagineze urmări şi pericole deosebit de grave. Poate duce în unele cazuri la blocaje intelectuale, la imposibilitatea de a acţiona adecvat într-o împrejurare anume. În comparaţie cu un neemotiv de inteligenţă egală, cel emotiv nu are nici o şansă în condiţii de competiţie, deoarece întotdeauna, dar mai ales în ambianţa specifică a unei întreceri oficiale, stăpânirea de sine şi luciditatea neemotivului triumfă asupra stângăciei şi nesiguranţei specifice emotivului.

Nu toţi oamenii se emoţionează la fel. Cei caracterizaţi prin “excitabilitate emotivă” manifestă tendinţa de a se tulbura puternic, de a se emoţiona uşor pentru lucruri mărunte, neînsemnate ; la colerici, emoţia este stenică, orientată spre exterior, determinând la acţiune ; la temperamentul melancolic, căruia îi corespunde tipul de sistem nervos slab, emoţia este astenică, orientată spre interior, spre autoanailză, generând o tensiune nervoasă interioară permanentă, care duce la uzură nervoasă şi la pasivitate.

Anunțuri