Duşmanii din interior – II b

În adolescenţă, condiţionarea emotivităţii şi sensibilizarea emotivă sunt destul de frecvente. La vârsta preadolescenţei are loc o dezvoltare dizarmonică a organismului (pubertate) ceea ce duce la creearea unor reacţii sufleteşti de jenă, chiar la instalarea unui sentiment de inferioritate faţă de adulţi. Este momentul ca adulţii să fie atenţi şi să-i menajeze printr-o atmosferă de încredere.

Dacă adulţii eşuază în securizarea preadolescentului, acesta va fi pus într-o situaţie de puternică mobilizare energetică, ce va fi dificil de controlat şi care va genera, în mod frecvent intense reacţii emotive ; surplusul de energie emoţională îl va face pe tânărul respectiv să reacţioneze neadecvat la diferite situaţii de viaţă. Raţionalizarea (“priza de conştiinţă”) pe care hiperemotivul o realizează frecvent asupra propriei reactvităţi afective duce, de cele mai multe ori, la o accentuare a acesteia : astfel, înroşirea creează ruşinea, iar ruşinea va face ca persoana în cauză să se înroşească şi mai mult ; o mişcare stângace sau inadecvată (tremuratul mâinilor, tusea, transpiraţie abundentă etc.) va evoca sentimentul de intimidare, iar acesta, instalându-se, va genera alte gesturi şi mişcări neadecvate, care vor spori impresia de inferioritate.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s