Unele familii, avute (bogate) fiind, pot să procure lucrurile după care tânjesc ai lor copii. Din nefericire foarte multe sunt familiile care nu au posibilităţi financiare suficiente pentru a lua o jucărie, un aparat foto sau chiar un rucsac nou pentru şcoală. Sunt situaţii în care copii nu pot înţelege realitatea şi se supără pe părinţii lor, ba chiar le cer în mod imperativ să le procure lucrul mult râvnit. Aici intervine conflictul. De la o ceartă până la izbucniri violente nu este mult. Copilul se închide în sine şi chiar te urăşte.

Atunci când îţi critici fiul pentru că este trist, acesta se simte neînţeles şi rănit. Ceea ce spui tu s-ar putea să fie adevărat însă el nu simte că tu îl sprijini. „Ce să fac?”. „Nu ştiu, întreabă-l chiar pe fiul tău”.

Fiecare membru al familiei trebuie să audă ce spune celălalt, ce simte, astfel încât fiecare să se simtă apreciat şi înţeles. Dacă este destul de mare copilul tău, implică-l încet-încet în deciziile administrative şi financiare ale familiei. Încetul cu încetul dă-i responsabilităţi pe măsura capacităţii sale de înţelegere. Pe de altă parte asumă-ţi riscul unei decizii proaste a copilului şi suportarea consecinţelor. Nu-l trage la răspundere, ci explică-i unde crezi că decizia a fost inadevată. Nu uita, acestea se numesc şi „cheltuieli de şcolarizare”. Faptul că toţi membrii familiei au de pătimit în urma unei decizii greşite poate duce la dezvoltarea capacităţii de analiză în context, anticipare evenimenţială, înţelegerea relaţiei cauză-efect ş.a.m.d.

E uşor ? Am fi naivi să credem că da. Dar e de preferat pentru dezvoltarea copiilor noştri.

Anunțuri