“Hai la mama, viaţa mea, cine te-a supărat ?”, îşi întreabă mămuica odrasla. Răspunsul este prompt şi acuzator : “Răul de tata.”. “Lasă că-l ceartă mama, puiul meu drag”.

Ne sunt familiare astfel de dialoguri între piciul de 3-6 ani şi mama, mătuşa ori bunicii săi. “Vinovatul” trebuie neutralizat. Dacă astfel de situaţii sunt generalizate atunci răsfăţatul sau răsfăţata devine obraznicul de mai târziu, pentru că în familie nu a existat un consens privitor la stabilirea limitelor.

Experienţa ne învaţă că un copil obraznic stă pe umerii unuia dintre părinţi. Când copiii sunt neascultători în mod frecvent, înseamnă de obicei că părinţii au un anumit conflict cu privire la ce reguli trebuie adoptate şi în ce fel.

Iacov avea o alianţă distructivă cu mama sa. Împreună l-au înşelat pe Isaac, bătrân şi aproape orb (Geneza 27). Rebeca, mama lui Iacov, îşi împinge fiul favorit să-şi păcălească tatăl şi ia blestemul asupra sa. Numai că, de fapt, întreaga familie are de suferit. Iacov fuge, Esau, fratele său cel mare îl urăşte de moarte, tatăl este distrus, iar mama nu-şi mai vede copilul.

Anunțuri