Moartea eului ? – IV

Spunea dr. Andrei Pătrîncă răspunzând unui comentariu pe facebook (redare aproximativă) : “cum poţi să te dai lui Dumnezeu dacă tu nu te deţii ?”. Chiar aşa ! Ştim noi ce dăruim lui Dumnezeu ? Ştim noi cine şi ce suntem cu adevărat ? “Dă-i lui Dumnezeu inima ta”, spune Scriptura, însă tot cartea sfântă afirmă că “inima este nespus de înşelătoare şi desnădăjduit de rea”. Deci, ştim noi ce-I dăm lui Dumnezeu ? Esenţial fiecărui eu de pe planetă este capacitatea de decizie şi responsabilitatea. Printre multele şi frumoasele răspunderi pe care le are fiecare eu în parte este şi cea a devenirii sale. Pentru acest lucru recomand cu căldura cartea Cum să-ţi atingi potenţialul maxim pentru Dumnezeu de Charles F. Stanley, ed. Alfa Omega Publishing.

Genoveva Pogorilovschi spunea :

Ca să poţi afirma “eu vreau”, trebuie să deţii, să cunoşti în toţi termenii prima relaţie : “eu sunt”. Iar ca să ajungi la concluzia “eu pot”, cu necesitate trebuie întâi să fii sigur de ambele relaţii anterioare: “eu sunt” şi “eu vreau”. Relaţia funcţionează şi invers, un feedback permanent este şi aici, ca în toate procesele psihice : pe măsură ce se verifică prin acţiune posibilităţile proprii, deci pe măsură ce se confirmă “eu pot”, se măreşte şi gama dorinţelor cuprinse în “eu vreau” şi, implicit, se amplifică starea de conştiinţă afirmată prin “eu sunt”.

Apostolul Pavel ajunsese la o înaltă cunoaştere de sine (din altă sferă, oricum) şi era capabil să spună : “[Eu] Pot totul în Christos care mă întăreşte”. Observăm la el o superioritate a lui : “eu sunt”, ”eu pot”, ”eu vreau” bazat pe Christos. O conştiinţă a lui eu “în Christos” duce la “eu pot” nici mai mult nici mai puţin decât TOTUL. Nicidecum eu mă omor/răstignesc. Mare lucru să ai conştiinţa unui eu nou (identitate asumată). Interesant, nu ?

Anunțuri

8 gânduri despre „Moartea eului ? – IV

  1. In ziua de azi afirmatiile lui Pavel ar avea iz de aroganta, falsa superioritate, necunoastere de Dumnezeu, lipsa de smerenie. Timorarea si nesiguranta gandirii crestine de azi privine din lipsa cunoasterii personale a lui Dumnezeu. Daca Pavel era complet sigur de noua lui identitatea, de potentialului pe care il poseda, de relatia pe care o are cu Dumnezeu, crestinul majoritar de azi, nu poate afirma nimic despre sine in modul cum o facea Pavel, in schimb in permanenta cauta citate, pe care sa le afirme, cu care sa se acopera, exact ca un student care in permanenta are nevoie de o acoperire biografica, fiindca el nu a ajuns la un nivel superior. Desigur nu spun ca e rau sa fii bine ancorat in scripturi, in schimb este o diferenta majora sa stii despre Hristos, sau sa umblii cu Hristos. Lumea in general stie despre Hristos si asta este o tragedie de proportii.

    • E mult legalism astăzi. Prin asta înţeleg că oamenii se evaluează pe sine prin ceea ce fac ca să-L impresioneze pe Dumnezeu. Normalitatea creştinismului însă, este dată de ceea ce a făcut Isus pentru om şi nu invers. Omul primeşte ceea ce a făcut EL şi ASTA i se socoteşte ca dreptate, îndreptăţire, justificare. Apoi trăeşte pe acestă bază. El nu acţionează ori gândeşte într-un anumit fel ca să FIE, ci tocmai pentru că ESTE, datorită LUI.

      • Crestinismul este o minunata umblare alaturi de Dumnezeu in postura de fiu, nu de rob. Robul este limitat in resurse, fiul poate totul in Hristos. Umblarea in Duhul aparent este un concept greu de definit, pe de alta parte este marginalizat, amintit in scurte episoade fara a se intra in detalii. Formalismul creaza programe dificile de urmat ca sa fii placut Lui Dumnezeu, in contrast Pavel simplu umbla in Duhul si toate lucrurile se manifestau lin, frumos, astfel ca avea posibilitatea sa se bucure in permanenta, tocmai de asta recomanda si „bucurati-va intotdeauna”. Pe de alta parte exista si un risc major de a intra in extrema formalista odata ce auzi zilnic pe altii facand acest lucru, promovand doar acest lucru, afirmand ca aceasta este singura cale reala.

        • Cred ca „pruncii in Christos” fac din libertate o ocazie de a trai conform naturii corupte, deoarece constiinta morala nu este dezvoltata si nici „gustul” biruintei nu il au. Pentru ca cineva sa caute o anumita stare de sfintenie, trebuie sa fie pus in situatie de succes (conduita sfanta in cazul nostru). Tot Apostolul Pavel spune ca aceasta se invata (Efes. 4:20-24 etc.) si de aceea in Biserica sunt oameni pusi de Dumnezeu cu diverse daruri spirituale (calificari) pentru ca oamenii sa ajunga la maturitate (Efes. 4:11-16). Numai ca in unele biserici legalismul e ridicat la rang de arta, iar oamenii nu traiesc in sfintenie decat din cand in cand, prin forte proprii, cu un maxim consum de energie, iar concluzia este ca nu se poate trai la un nivel inalt decat foarte rar.

  2. Evident ca „pruncii in Christos” interpreteaza libertatea ca pe o ocazie de a pacatui. Legat de bisericile legaliste, cred ca e destul de greu sa gasesti o biserica care nu subscrie acestei forme de manifestare. La fiecare serviciu divin ti se prezinta o lista de n pasi care trebuie urmati, in schimb nimeni nu discuta(si probabil ca nici nu stie) si nu te indruma spre o umblare in Duhul. Cu riscul de a fi subiectiv, am intalnit extrem de putini oameni care experimentau frumoasa umblare in Duhul si priveau viata crestina ca pe cea mai fascinanta descoperire a vietii lor.

    • L-am cunoscut pe Niculita Moldoveanu si stiu cum arata modelul umblarii prin Duhul. Cunosc cativa pastori care sunt legalisti pana-n maduva oaselor. Fortarea lor se vede prin fiecare act pe care-l fac. Conduita sfanta la ei nu este insotita de pacea lui Christos, ci de dinti inclestati. Ei nu constientizeaza ca puterea pacatului este Legea. Viata de credinta nu trebuie sa fie asa. Legea Duhului de viata ne-a eliberat de legea pacatului si a mortii. Am convingerea ca raportarea la situatia aceasta consta in a arata calea, nu de a remarca predominant anormalitatea. De aceea, incet-incet o sa prezint si cum cere Dumnezeu sa ne raportam la El.

  3. Excelenta initiativa.
    Acum aproape 20 de ani am studiat literatura WN si a fost un debut exceptional de viata crestina deplina, cu toate astea aveam niste intrebari la care cautam raspuns. Legalismul de care eram inconjurat si dezbaterile care au urmat au indreptat lucrurile spre abandonarea interpretatii WN. Intoarcerea back online a fost o binecuvantare uriasa. Viata crestina trainta offline cu o lista ampla de TO DOs este un exercitiu care se poate finaliza fie in depresii profunde, fie in abandon si superficialitate.

    • Multumesc ! Pentru asta o sa fac un alt blog, deoarece acesta se centreaza spre frumosul domeniu al psihologiei, pe intelesul cat mai multor persoane. Sper !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s