Există frici (temeri) înnăscute şi frici învăţate (dobândite). Frica învăţată este indusă chiar din familie, dezvoltată la grădiniţă, în scoala primară şi gimnazială şi cristalizată de societate în general. Ei şi ? Ce-i cu asta ? Nimic prea rău, doar că ne poate bloca dezvoltarea personalităţii.

Haideţi să luăm ca exemplu jena socială. Ruşinea de a fi catalogat într-un anumit fel ne încremeneşte într-un comportament cu care nu suntem obişnuiţi. Dorim să stopăm o acţiune considerată depăşită de “cadrul” social în care ne aflăm, dar ceea ce rezultă este un “robodance” defazat. Oare ce este mai bine ? Să fii ceea ce crezi c-ar vrea alţii să fii ori să fii tu însuţi ?

Să privim la copilul mic, de un anişor. Se află la primele sale tentative de mers în picioare. Îţi vine să-i plângi de milă, dar parcă te şi podideşte râsul. Are un talent înnăscut de a se da cu funduleţul de podea. Ceea ce frapează este capacitatea lui de a trece peste suferinţă. După fiecare cădere urmează o nouă tentativă. Doi paşi şovăielnici urmaţi de o buşitură. Apoi trei paşi îndoielnici şi din nou buşitura. Scânceşte, se plînge, dar nu se lasă. Nu-l interesează râsetele celor din jur. El tocmai descoperă universul propriei camere.

La polul opus, Viorel, un adolescent dintr-a VIII-a. E bucuros că a luat de la supermarket o cămaşă înflorată şi acum se poate mândri, nevoie-mare faţă de colegii lui de clasă. Planul lui secret e să-l vadă Ioana, o frumuseţe de fată, pe care a pus ochii chiar din clasa a VI-a. Ajuns în curtea şcolii îşi observă majoritatea colegilor strânşi în careu. Uitase de inaugurare. Începu să alerge spre grupul său. La nici 10 paşi se împiedică şi cade. Toate privirile se întorc spre el şi aproape imediat un hohot general de râs. Ceea ce-l doare mai tare e că Ioana însăşi pare că-i acoperă pe toţi cu râsul ei strident. “De ce nu dispar în mometul ăsta ?”, îşi spuse el cu durere în suflet.

Întîmplarea îl macină şi acum la câţiva ani distanţă. De-atunci nu se află în largul său în momentele când aleargă. Tot timpul îi este frică să nu cadă. Nu-i pasă de durerea fizică, dar încremeneşte şi simte că nu mai poate respira, gândindu-se că toţi ar râde de el.

Anunțuri