De foarte multe ori părinţii introduc „regula mortului” sau „principiul mortului” în educaţia propriilor copii. Am auzit de foarte multe ori, chiar pe parcursul unei singure zile părinţi care le spuneau copiilor : „Maami, nu e bine să faci asta. E ruşine, mami.” sau „Nu băga mâna în nas. Nu e voie pentru că e urât. E scârbos.” ori „Ţi-am spus că e interzis să scoţi limba.” Şi exemplele pot continua. Toate acestea fac parte din „regula mortului”. Numai mortul nu face nimic.

Ce-ar fi să alegem „regula viului” ? Ce-ar fi să le oferim copiilor alternative pozitive, cu ceea ce fac vii nu cu ceea ce nu fac non-vii ?

Update pentru exemplificare (din comentariu) :

O pozitivare – la scobitul în nas – înseamnă ceva de genul următor. Facem un concurs (atât părinţii cît şi copiii) în care cine foloseşte batista primeşte din partea tuturor o floare apreciativă de genul : “Ionuţ este bine-crescut pentru că foloseşte batista. Bravo Ionuţ”. Ce ziceţi ? Aşa-i că sună altfel decât : “Ce urââât. Ce te scobeşti în nas ca toţi needucaţii ?” În pozitivare întărim copilul în comportamente pozitive şi îi dăm şi sentimentul valorii sale.

Ţine de imaginaţia fiecărei familii să fie inventivă în “regula viului”.

Anunțuri