Educaţia copiilor

De foarte multe ori părinţii introduc „regula mortului” sau „principiul mortului” în educaţia propriilor copii. Am auzit de foarte multe ori, chiar pe parcursul unei singure zile părinţi care le spuneau copiilor : „Maami, nu e bine să faci asta. E ruşine, mami.” sau „Nu băga mâna în nas. Nu e voie pentru că e urât. E scârbos.” ori „Ţi-am spus că e interzis să scoţi limba.” Şi exemplele pot continua. Toate acestea fac parte din „regula mortului”. Numai mortul nu face nimic.

Ce-ar fi să alegem „regula viului” ? Ce-ar fi să le oferim copiilor alternative pozitive, cu ceea ce fac vii nu cu ceea ce nu fac non-vii ?

Update pentru exemplificare (din comentariu) :

O pozitivare – la scobitul în nas – înseamnă ceva de genul următor. Facem un concurs (atât părinţii cît şi copiii) în care cine foloseşte batista primeşte din partea tuturor o floare apreciativă de genul : “Ionuţ este bine-crescut pentru că foloseşte batista. Bravo Ionuţ”. Ce ziceţi ? Aşa-i că sună altfel decât : “Ce urââât. Ce te scobeşti în nas ca toţi needucaţii ?” În pozitivare întărim copilul în comportamente pozitive şi îi dăm şi sentimentul valorii sale.

Ţine de imaginaţia fiecărei familii să fie inventivă în “regula viului”.

Anunțuri

2 gânduri despre „Educaţia copiilor

  1. E interesanta denumirea :”regula mortului” cu regula aceasta am crescut mari si santem bine crescuti,cu regula unor alternative pozitive in cele mai multe cazuri se ajunge la haous (parerea mea. Sa nu ma intelegeti gresit,dar oferindule copiilor prea multe alegeri fara a le explica de consecintele un urma alegerilor pe care ei le fac,si fara a a aplica pedeapsa la vremea potrivita (aplicand cu intelepciune,mila si dragoste de parinte) se ajunge la o generatie ca ceea de azi in care nu mai existe nici o legatura intre copil si parinte decat simpla ideie :”mai facut”
    Regula mortului era urmata de pedeapsa.
    Regula pozitiva e urmata de cuvintele pe care le rostea mama:”n-o sii tu bun dragu mamii” si eram buni ca 8 copii o inebuneam toata ziua ,ne foloseam de bunatatea ei, dar cand venea tata acasa lucrurile se schimbau (desi nu stiu sa ne fi batut vreodata numai pe unul dintre frati la lovit o data) ne cunosteam locul si pozitia in familie si chiar copii aveam judecat unor oameni mari..

    • Nici nu-mi imaginez c-aţi fi altfel, decât bine crescut. Aşa cum remarcaţi şi dumneavoastră, „regula mortului” era însoţită de „regula viului”, ceea ce înseamnă echilibru şi bun-simţ.

      O pozitivare – la scobitul în nas – înseamnă ceva de genul următor. Facem un concurs (atât părinţii cît şi copiii) în care cine foloseşte batista primeşte din partea tuturor o floare apreciativă de genul : „Ionuţ este bine-crescut pentru că foloseşte batista. Bravo Ionuţ”. Ce ziceţi ? Aşa-i că sună altfel decât : „Ce urââât. Ce te scobeşti în nas ca toţi needucaţi?” În pozitivare întărim copilul în comportamente pozitive şi îi dăm şi sentimentul valorii sale.

      Ţine de imaginaţia fiecărei familii să fie inventivă în „regula viului”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s