Moartea eului ? – III

Majoritatea psihologilor cercetători în domeniul eului exprimă în mod deschis că „eul este fapt de conştiinţă, dar nu orice fel de conştiinţă, ci o conştiinţă reflexivă, însoţită deci de gândire”. Astăzi eul este văzut ca organizator al cunoaşterii şi ca reglator al conduitei dispunând în ambele cazuri de o puternică bază afectiv-motivaţională.

Dinamica eului influenţează dinamica personalităţii, ridicarea lui echivalează cu ridicarea personalităţii până la nivelul principiilor morale şi ideale, în timp ce coborârea lui înseamnă, în cazuri mai grave, disoluţia personalităţii. De asemenea, nivelul de dezvoltare al eului influenţează nivelul de dezvoltare al personalităţii : când eul este mai dezvoltat, mai amplu, creşte gradul de conştientizare, de adâncire a gândirii, se amplifică posibilitatea  de direcţionare a întregului comportament al persoanei ; când însă eul este mai puţin dezvoltat, persoana are impresia că nu ştie cine este, ce vrea, este derutată.

Eul conţine şi exprimă persoana/personalitatea : o conţine în sensul că îi [deţine] corpul, numele, obiectele, activităţile, trebuinţele, dorinţele, aspiraţiile, sentimentele, convingerile, valorile, rolurile sociale ; o exprimă în sensul că o face cunoscută în afară, altora, lumii ; o defineşte din interior, simţind-o şi gândind-o — şi o reprezintă în exterior, implicând-o acţional şi social.

Fragmente din Eul şi Personalitatea, de Mielu Zlate

Dacă omorâm/răstignim eul ne anihilăm ca persoane. Se anihilează tocmai motorul deciziei şi al reglării conduitei. Nu mai are cine trăi în sfinţenie, pentru că tocmai s-a dus capacitatea de a lua decizia de a avea o conduită morală superioară. Esenţial eului este tocmai capacitatea de a lua decizii şi e merge într-o direcţie anume. Eul vrea, doreşte, tinde spre. Omorând eul dispare şi orientarea către, spre ceva anume.

În momentul în care cineva afirmă : „tu eşti de vină”, face un (alt) eu responsabil de sine şi actele sale. Implicit afirmă despre sine că este un eu conştient de sine şi responsabil de toate deciziile şi actele/comportamentele sale.

Dacă suntem de acord că de fapt noi vrem să manifestăm o conduită moral-creştină, atunci invocarea morţii eului este total inadecvată.

Anunțuri

4 gânduri despre „Moartea eului ? – III

  1. Cum se pot corela cele doua modele, cel prezent cu cel biblic de moarte a eului? Exista vreo sansa de a elimina aparenta contradictie semantica? Si daca da cum? 🙂

    • Trebuie definit modelul biblic. Dar cand incerci sa-l definesti vei constata surpriza. Modelul biblic nu sustine ceea ce propovaduiesc de la amvon predicatorii. In Scriptura este vorba de o identitate veche „in Adam” si o identitate noua „in Christos”. Se trece de la cea veche prin moarte, dar nu fizica, a mea sau a ta ci moartea substitutiva a lui Christos. Realizata o data pentru totdeauna. Intrarea in noua identitate se face prin inviere, dar nu a mea si a ta fizica, ci prin invierea lui Christos in care am fost inclusi in mod juridic. Moartea si invierea aceasta este o data pentru totdeauna, irepetabila. Si intru in posesia beneficiilor acestei morti si invieri prin acceptare (credinta) a ei ca modalitate de salvare. Ceea ce omor eu acum nu este eul, ci „madularele pacatoase”, patimile si poftele. Nu omorandu-ma pe mine, pentru ca-mi asum noua identitate (asa cum Dumnezeu insusi ma vede in Christos asa trebuie sa ma vad si eu si sa actionez ca atare). Sunt viu pentru Dumnezeu (in Christos), din mort cum eram (in Adam). Asta este asumarea mea zilnica si imi ofer zilnic mainile, ochii, mintea, emotiile ca instrumente ale dreptatii (neprihanirii) lui Dumnezeu. O dreptate pe care n-o produc prin puterea mea (caci Legea a dovedit ca nu se poate) ci o primesc in dar (credinta).

      Asta a fost o ultra sumarizare a lucrarii lui Christos.

  2. Multumesc pt raspuns.
    @”imi ofer zilnic mainile, ochii, mintea, emotiile ca instrumente ale dreptatii (neprihanirii) lui Dumnezeu”. Cred ca ar fi interesant de vazut cum poate fi inteles acest fapt la modul practic, ce trebuie sa gandeasca cineva(sau cum trebuie sa actioneze) ca sa materializeze acest aspect. Spun asta din perspectiva unuia care m-am framantat o perioada buna cu acest aspect, pare evident, dar poate duce spre un dead end.

    • Dar nu oferi ca SA FII, pentru ca sfarsesti pe o linie moarta. Ci pentru ca ESTI (daca ai acceptat oferta lui Dumnezeu – lucrarea Sa pt noi in Christos). Niciodata PENTRU nu va fi PRIN (Efeseni 2:8-10). PENTRU exprima scopul, iar PRIN exprima modalitatea. Faptele crestinului nu reprezinta calea prin care el devine o faptura noua, ci modalitatea prin care se exprima ceea ce este deja in Christos. Eul cel nou se exprima in afara prin actiuni. Adica exprima noua sa personalitate christica. Fa o schita din Efeseni 2:8-10 si grupeaza pe doua coloane PRIN si PENTRU. Si vei observa ceva… Dar fi atent si la timpul verbelor. Si nu uita ca vers. 8 incepe cu „deoarece/caci”, ceea ce inseamna ca se bazeaza pe ceea ce s-a spus mai inainte (de la 2:1…) Sa ne spui si noua ce anume ai observat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s