Iertarea şi uitarea

Am auzit spunându-se adesea : „dacă nu uiţi înseamnă că nu ierţi cu adevărat”. Afirmaţia este atât falsă cât şi manipulatoare. O să duc la extrem contraargumentul în scop didactic.

Alexei Viforovici este tehnician la una dintre unităţile nucleare ruse. Într-o noapte – la schimbul al treilea – ajunge la serviciu în stare de ebrietate. E pus pe şotii, iar responsabilitatea sa e redusă până la cote de avarie. Se joacă la butoane şi ameninţă pe toată lumea. E împotriva capitalismului şi vrea să termine cu amerikanski. Cu o mişcare dibace armează una din rachetele cu rază lungă de acţiune. Dar până să lanseze racheta, unul din colegii lui îl imobilizează. Cazul ajunge la tribunalul militar. Pentru că a fost la prima abatere şi în cei 25 de ani de carieră a fost un model ireproşabil pentru camarazii săi, comisia disciplinară îl iartă şi dă uitării „incidentul”.

Să fie oare corect ? Să zicem că suntem de acord cu actul iertarii (cu toate că iertarea este una şi suportarea consecinţelor alta). Ei bine, ţinând cont că Alexei a comis un act foarte grav în raport cu sarcina pe care o are ce anume trebuie să nu uit ?

  • Comportamentul iresponsabil care, o dată înfăptuit
  • se poate repeta
  • cu consecinţe incalculabile. Nici mai mult nici mai puţin decât un război nuclear.

Dacă vreau să-l iert, îl iert pur şi simplu, dar nu-l mai las niciodată în acel post.

Psihologia Sănătăţii – Iertarea (1)

Ranchiuna, resentimentul şi orice alte trăiri asemănătoare produc o mişcare continuă în malaxorul minţii noastre. Ruminaţiilex ne seacă. Când cineva ne-a afectat în foarte mare măsură, pe deasupra, ajunge să fie şi stăpânul nostru. Îi dăm putere absolută şi facem din acea persoană „centrul frământărilor” noastre. Devenim prizonieri în temniţa minţii noastre şi ne biciuim singuri cu emoţii dureroase.

Stresul acesta ne afectează sănătatea mentală şi fizică, deoarece un conflict psihic nesoluţionat (se) poate somatizax. Ce este de făcut ? Psihologii clinicieni (unii dintre ei) spun că una dintre modalităţi este iertarea. Dr. Paul Hauck – psiholog clinician – face următoarea afirmaţie :

Iertându-ţi duşmanul, eviţi să-ţi faci ulcer, iar ţinând minte ce ţi-a făcut, poţi studia problema evitând dificultăţi viitoare.

x RUMINÁŢIE s.f. 1. Rumegare. 2. (Fig.) Frământare a unor idei obsedante.
x SOMATIZĂRILE sunt reactiile corpului, manifestarile lui, ca un raspuns la neacceptarea, nerezolvarea problemelor reale de identitate, surmenaj, decompensarea sistemului nervos (al psihicului). Printre cele mai intalnite psihosomatizari se numara astmul, cefaleea, enurezisul, ticurile, alergiile, gastrita, ulcerul, psoriazisul, dermatitele, lipotimiile, ametelile, voma psihogena, colonul iritabil, migrena, nevroza cardiaca, hipertensiunea, precum si infectia urinara. Corelatia ce se stabileste nu este una simpla; adesea, ea este o relatie simbolica intre cauza declansatoare si simptomul organic.