Se folosesc, într-o anumită zonă a creştinismului, termenii “răstignirea eului” şi “moartea eului”. Numai că nu există bază biblică pentru înţelesul real al acestor expresii. Suprimarea eului înseamnă alienarea fiinţei. Eu (eu generic) ajung la conştiinţa de sine (de eu) şi astfel înfăptuiesc acele alegeri care duc la securizarea şi la dezvoltarea mea (adică a lui eu). Eu am senzaţii de foame, sete, căldură, frig, dureri şi eu învăţ că mâncând, bând, răcorindu-mă sau îmbrăcându-mă ori luând tratament medical scap de simptomele neplăcute pentru eu. Deci nicidecum eu nu mă răstignesc ori ucid.

Sinuciderea este cu adevărat “moartea eului”. Dar sinuciderea este un păcat capital. Unii zic că de neiertat. Eu sunt rezervat în această privinţă, cu toate că am, deocamdată, convingeri ferme privitoare la acest subiect.

Revin cu pasajele biblice invocate ca suport la “răstignirea/moartea eului”, pentru o corectă interpretare.

Anunțuri