Lupta rolurilor

Apostolul Pavel spune : „… când am devenit matur, am terminat cu ce era copilăresc”.

Este impropriu şi inadecvat ca cineva să fie dimineaţa un maistru care „taie şi spânzură” sau un inspector fioros care pentru nimica toată desfiinţează câteva locuri de muncă, iar seara, să fie un creştin plin de compasiune care „mângâie, îmbărbătează şi consiliază” pe cei „spânzuraţi” şi pe cei lăsaţi fără locurile de muncă. Nu se potriveşte !

Atât consilierul spiritual (pastorul, preotul) cât şi psihoterapeutul dedicat, pasionat de oameni începe să fie pătruns de rolul său, care devine dominant, răsfrângându-se asupra celorlalte roluri (şef de secţie, mamă, tată, bunic, profesor, director, manager) şi domenii. Cei doi trebuie să ajungă la înţelegerea şi gestionarea propriilor sentimente / emoţii şi atitudini contradictorii.

O cerinţă imperioasă pentru rolul de consilier/terapeut este un puternic echilibru interior – un control al reacţiilor emoţionale, răbdare şi disponibilitate de a veni în contact cu problematica şi suferinţa umană. Această trăsătură se învaţă şi se perfecţionează în mod continuu; pe toată durata vieţii. Creştinul matur recunoaşte şi invocă aportul Duhului Sfânt care oferă asistenţă cu „stăpânirea de sine” sau calmul (ἐγκράτεια – egkrateia : auto-controlul → ultimul element din roada Duhului).

Gradul de autoacceptare al consilierului / psihoterapeutului este o alta trăsătură importantă pentru îndeplinirea rolului. Această atitudine aduce cu sine înţelegerea şi acceptarea celorlalţi, respectul şi încrederea faţă de altul. Apostolul Pavel manifestă din plin autoacceptarea (a nu se înţelege mulţumirea de sine) : 1 Cor. 4:3-4.

În caz contrar, nemulţumirea faţă de sine, vinovăţia şi mecanismele de apărare generate secundar vor putea duce la o morală rigidă, rigoristă [legalistă] şi proiectată în mod nefericit asupra persoanelor care caută ajutorul, şi nu o judecată încărcată de tâfne (Oancea C., Tehnici de sfătuire/consiliere).

I.S. sau I.S. ?

Ce vezi la Isus ? Identitatea Socială sau Identitatea Spirituală ? – Luca 4: 22-30

În Capernaum Isus a făcut minuni (Matei 4:13). În Nazaret – locul unde fusese crescut – a intrat in sinagogă, a citit din proorocul Isaia şi imediat s-a produs impactul : „Toţi cei care se aflau în sinagogă aveau privirile aţintite spre EL (Luca 4:20)”.

Dar… s-a produs o contrarietatex. Nu au putut să vadă proorocul din El, pentru că erau blocaţi în identitatea socială a lui Isus : „Oare nu este Acesta fiul lui Iosif ?”.

Identitatea Socială :
– originea socială : fiul tâmplarului şi al Mariei;
– impactul social : vorbit de bine, înfăptuitor de minuni, cuvântător plin de har, cel care produce mirare prin ceea ce face.

Când Isus le-a demonstrat identitatea Sa spirituală, de prooroc, rezultatul a fost contrar a ceea ce manifestaseră până atunci. Uimirea s-a transformat în ură : „… L-au scos afară din cetate şi L-au dus pe sprânceana muntelui pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce jos în prăpastie”. Şi remarcaţi un lucru : „Toţi cei din sinagogă s-au umplut de mânie…”

Învăţăminte :

S-ar putea să-L vedem pe Isus ca un mare lider religios, un învăţător fără seamăn, manager organizaţional, medic desăvârşit, maestru psiholog, o persoană cu capacităţi deosebite în a conduce (şi a manipula) mulţimile etc. Poate eşti fascinat de fiul tâmplarului, dar dacă nu-L vezi ca fiul lui Dumnezeu, cât de curând o sa vrei să-L arunci în prăpastie. Cum îl vezi pe Isus ?

x CONTRARIETÁTE f. 1) Sentiment de nemulțumire provocat de o contrazicere, de o atitudine neașteptată și nedorită. 2) log. Raport între două noțiuni, care se exclud reciproc.