Sub tirania orologiului ?

Are puls, dar n-are viaţă. Are energie dar nu este fiinţă. Are mişcare înăuntrul său dar nu este însufleţit.

Cu toate acestea ne ghidăm viaţa în funcţie de el. Într-un fel, ne închinăm viaţa unuia care, deşi n-are viaţă – în ciuda faptului că are puls, energie şi mişcare -, ne tiranizează tocmai viaţa.

Îl consultăm, ne facem planurile în funcţie de el, bifăm sarcinile realizate, dar ne pierdem tocmai viaţa, devenind ca el. Mecanicizaţi, robotizaţi. Ne pierdem tocmai umanitatea, fiinţa însăşi.

Semenul nostru devine o bifăx pe cadranul timpului. Nu contează când anume şi în ce împrejurări. Am mai realizat ceva. Cu cât mai multe bife, cu atât mai bine. Sunt cel mai bun. Funcţionez… ceas.

Orologiul este Coordonatorul nostru suprem. Şi devenim ca el. Ritmici, energici, într-un du-te-vino permanent, riguroşi, exacţi. Dar pierdem ceea ce el oricum nu avea : Viaţa! Căldura sufletească, zâmbetul afectuos, mângâierea alinătoare, vocea caldă şi încurajatoare, îmbrăţişarea ocrotitoare, o strângere de mână prietenească.

Ştim că nu putem scăpa de măsurătorul timpului (şi implicit al vieţii), dar, cel puţin, putem trăi ca fiinţe care au viaţă, dau viaţă şi împărtăţesc viaţa. Putem fi oameni.

x BIFÁ, bifez, vb. I. Tranz. A nota cu un mic semn (în formă de „v”) anumite cifre sau cuvinte dintr-un registru, dintr-o listă, spre a ști că au fost verificate, controlate etc. – Fr. biffer.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s