De multe ori trăirea unui creştin lasă de dorit. Câteva ar fi cauzele acestei exprimări de sine lamentabile. Una dintre ele este lipsa de dorinţă spre cele sfinte. Omul a omorât prin iubirea lucrurilor lumeşti orice scânteie de divin din el.

Altă cauză este compromisul. Orientarea de tipul ori-ori se transformă (ori aşa a fost dintotdeauna) în şi-şi. Adică şi cu Dumnezeu şi cu Mamona.

Cauza cea mai mizeră este ignoranţa. A nu şti cine şi ce este o persoană „în Christos”. Ce poate fi mai de plâns atunci când cineva stă lângă un grătar cu mici şi moare de foame neştiind că are în buzunar suficienţi bani ca să-şi cumpere mult râvnita hrană ?

Ce e mai de plâns pentru un creştin să nu ştie că „Dumnezeu este Acela care lucrează în [el] şi îi dă după buna Sa plăcere şi voinţa şi înfăptuirea”? – Filipeni 2:13

Anunțuri