Watchman Nee vorbea odată cu un prieten creștin. La un moment dat prietenul său îi spune :

„Ştii ce, eu cred că dacă cineva este gata să trăiască după Legea Duhului de viaţă, omul acela devine cu adevărat civilizat”. „Ce vrei să spui cu asta ?” l-am intrebat eu. El a răspuns : „Legea aceasta are puterea să facă din cineva un «gentleman» desăvârşit. Unii spun dispreţuitor : Nu le poţi reproşa acelor oameni modul în care se comportă; ei sunt doar de la ţară şi le lipseşte educaţia”. Dar adevărata întrebare este : Au ei viaţa Domnului în lăuntrul lor ? Căci, îţi spun, viaţa aceea le poate spune : „Vocea ta e prea zgomotoasă”, sau : „Râsul acesta n-a fost la locul lui”, sau : „Cuvântul acesta nu-i potrivit”, sau : „Motivul pentru care ai făcut observaţia aceea era greşit”. Într-o mie de amănunte, Duhul de viaţă le poate spune cum să acţioneze, producând astfel în ei o adevărată cizelare, un adevărat rafinament”. Şi ţineţi cont că prietenul meu era el însuşi un adept al educaţiei !

Am experimentat şi eu lucrul acesta, nu o dată. Puterea noii vieţi. Cineva a afirmat despre mine că l-am etichetat într-un mod foarte dezagreabil. Lucru total neadevărat. La început mi-a fost rău, în sensul că m-a dezamăgit minciuna şi, într-un fel, pătarea propriei mele imagini. Apoi mi-am adus aminte de apostolul Pavel şi de felul în care el se evalua. În biserica din Corint au apărut predicatori de profesie care au început să-l ponegrească  Replica lui a fost :

1Co 4:1  Iată cum trebuie să fim priviţi noi: ca nişte slujitori ai lui Hristos, şi ca nişte ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu. 4:2  Încolo, ce se cere dela ispravnici, este ca fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredinţat lui. 4:3  Cît despre mine, prea puţin îmi pasă dacă sînt judecat de voi sau de un scaun omenesc de judecată. Ba încă, nici eu însumi nu mă mai judec pe mine. 4:4  Căci n’am nimic împotriva mea; totuş nu pentru aceasta sînt socotit neprihănit: Cel ce mă judecă, este Domnul.

Am văzut că Pavel îşi extrage identitatea (imaginea de sine) din Christos. Ca şi el mi-am asumat socotirea, evaluarea din partea lui Dumnezeu. Eu sunt justificat (considerat drept) datorită jertfei lui Christos. În condiţiile în care, înaintea lui Dumnezeu, ca administrator al tainelor Sale, sunt găsit credincios orice evaluare/judecată a semenilor şi a mea este inutilă şi ineficientă. Dacă înaintea lui Dumnezeu dau socoteală, atunci orice ponegrire nu mai are efect, nu mă mai tulbură.

Am constatat că asumându-mi această poziţie (identitate) şi responsabilitate (asumarea dreptei administrări) nu am împotriva a ce să lupt, pentru că durerea respingerii sau a ponegririi nu-şi mai face simţită prezenţa.

Anunțuri