E interesant că ascultându-l pe dr. psihiatru Andrei Pătrâncă (într-o emisiune TV la Oreste)x mi-au venit în minte cuvintele Scripturii.

În interviu ideea (printre altele) era următoarea : „Ne vom regăsi acolo unde ne-am pierdut ultima oară”; „cei care nu au conştiinţa de sine – un eu imatur – trebuie să facă un pas în spate să se privească, să se observe acolo unde erau vii, să facă act de prezenţa propriei persoane”. A te descoperi de-acolo de unde ai fost plin de viaţă, pentru a face faţă unui prezent dureros este metoda multor terapii (adleriană, existenţială, comportamentală etc.).

Nimeni nu se duce la consilier pentru că-i merge foarte bine. E clar că se află într-o dificultate serioasă. Ceva îl doare îndeajuns încât să plătească preţul confesării (şi al onorariului) în faţa unui necunoscut, chiar dacă specialist. Pe parcurs va afla că şi el este un specialist; specialist în propria sa viaţă – nimeni nu cunoaşte mai bine decât el ce a făcut, ce a simţit sau a re-simţit. Aşadar se pleacă de la o poziţie de echivalenţă : se întâlnesc doi specialişti.

Se defineşte problema (dificultatea, trauma) apoi se stabileşte ce ar trebui să apară şi/sau să dispară pentru ca omul să fie fericit (ameliorat). Una din metodele aflării fericirii (nu a oricărei fericiri universale, ci starea de bine a lui, a consiliatului de aici şi acum) este găsirea unei zi din trecut în care a fost fericit (apropos de „ne vom regăsi acolo unde ne-am pierdut ultima oară”). Şi de aici începe procesul de reparaţie. Terapia este un proces de reparaţie nu de creaţie. Reparaţie înseamna : ceva a fost bine odată şi trebuie ajuns la cum era bine. Nu ne putem permite să creăm, deoarece în procesul de creaţie creierul pacientului nu recunoaşte starea de bine.

Identificăm apoi comportamentele care l-au făcut fericit pe pacient şi încercăm să le includem într-un program zilnic. Asta ar fi în forma cea mai schematică cu putinţă o platformă de lucru în terapie.

Şi acum gândul care m-a dus la Scripturi. Paradigma (curentul de gândire, modelul de gândire, teoria) „întoarcerii în timp şi regăsirea de unde s-a produs dezechilibrul” este de sorginte divină.

Apocalipsa 2:5a  Adu-ţi dar aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te, şi întoarce-te la faptele tale dintîi.

  1. Recunoaşterea şi admiterea problemei (căderea);
  2. Reîntoarcerea mentală în timp la locul de unde te-ai lăsat fericit ultima oară (aducerea aminte);
  3. Asumarea responsabilităţii (pocăieşte-te);
  4. Identificarea şi aplicarea comportamentelor/actelor benefice (faptele dintâi).

Să mai zică cineva că Scriptura este o carte de mituri depăşită.

x Emisiunea începe cu un moment promoţional

Anunțuri