Terapie prin… bârfă ?

Am citit un articol despre psihologia bârfei. Printre multele sale caracteristici mi-a sărit în ochiul moral următoarea descriere:
Poate cel mai interesant mecanism psihologic al bîrfei este catharsis-ul. Funcţia catartică a bîrfei se exprimă prin eliberarea unor sentimente/trăiri negative, ca furia, ura, frustrarea, dezamăgirea, invidia, dezgustul, resentimentele. În acest fel, bîrfa este terapeutică. Funcţia catartică, la unele comunităţi, este foarte ferm delimitată de orice nu este bîrfă. În Africa, aflăm că există populaţii în care bîrfa răutăcioasă este pedepsită prin tăierea buzelor sau chiar moarte, dacă ea are loc în afara unor timpi ceremoniali în cursul cărora exprimarea publică a emoţiilor negative este permisă.
Material preluat din
Dilema Veche, nr.121 – 19 mai 2006.
Cu alte cuvinte, ar putea spune unii, ne facem un foarte mare bine atunci când bârfim. Conform funcţiei catartice noi nu exprimăm prin violenţă verbală sau fizică furia, ura, frustrarea, invidia, dezgustul etc., ci, într-un mod „nevinovat”,  glumind pe seama altora, scoţându-le în evidenţă toate greşelile, păcatele, faptele de ruşine.

Nu, nu e bine. Bârfa este un mijloc artificial prin care, scoţând în evidenţă păcatele celuilalt, mă situez pe o treaptă superioară în raport cu „victima”.

Inteligenţa, bunul simţ puţine efecte cer, căci se impun prin sine.

Anunțuri

2 gânduri despre „Terapie prin… bârfă ?

  1. Intr-adevar elementul care motiveaza barfa este functia sa catartica. Persoanele agresate intr-un anumit cadru, sa zicem la job, prefera sa-si barfeasca agresorii (de obicei persoane in pozitii superioare lor) tocmai ca sa se elibereze temporar de inferioritatea fata de acestea. Nu neaparat obiectul barfei este o victima, in multe cazuri este un agresor. Persoana care barfeste poate fi o persoana cu un complex de inferioritate destul de accentuat.

    Societatea competitiva creaza un cadru destul de favorabil creerii de complexe de inferioritate. „El este mai inalt, mai frumos, mai atletic, are mare succes in dragoste, eu …..”, „El este destul de incapabil, dar are pile, de aceea functia lui este buna, lejera, bine platita, dar eu ii fac toata munca si in final tot pe mine ma trag la raspundere si ma ameninta, ma simt extrem de abuzat….”, „daca tara asta ar fi una echilibrata, la cat am muncit in viata eram o persoana bogata, cu un job lejer, dar asa muncesc ca un rob fara nici o speranta, totul merge prost din cauza…..”. Cred ca astea ar fi cateva motive comune, cotidiene care ne creaza un stare de inferioritate la care raspundem cu inselatoarea terapie a barfei, care ne ofera scurte episoade de re-castigarea pozitiei de echilibru in raport cu factorul agresor.

    Ce alternativa s-ar putea oferi unor astfel de „indoctrinati” ai barfei ca sa „inlocuiasca acest drog”? Sigur rezolvarea complexului ar fi solutia ideala, dar de foarte multe ori aceasta este o cale extrem de lunga si anevoioasa.

    • Cred ca nu sunt retete universale. In grupurile in/din care fac parte nu promovez barfa, iar acolo unde nu o pot stopa nu particip la discutie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s