Consilierea creştină vs. consilierea seculară (psihologică)

Este psihologia (psihoterapia) seculară bună? Sunt paradigmele din psihologie demne de încredere? Diferitele orientări terapeutice au rezultatele scontate? Este mai bună psihanaliza decât paradigma cognitiv-comportamentală?Ştim că paradigmele s-au născut (mai ales) din personalitatea creatorilor acestora. Ar fi ignorant, dar mai ales neproductiv să nu conştientizăm lucrurile bune din fiecare paradigmă. Terapia cognitiv-comportamentală este foarte eficace în nevroze, în fobii. Rolul introspecţiei (o dublă ipostază in care individul îndeplineşte atât rolul de subiect cunoscător cât şi de subiect de cunoscut), din psihanaliză, este arhicunoscut şi ne ajută la cunoaşterea de sine. 

Soluţionarea problemelor, în psihologia seculară, pune în centru conştientizarea (de către subiect/individ/persoană) problemelor pe care acesta le are, dar mai ales, găsirea cauzelor acestora (inconştiente sau nu). Următoarea etapă este găsirea de către pacient, cu ajutor direct sau subtil din partea terapeutului, a mijloacelor de soluţionare (răspunsuri rezolutive, adaptative). În psihoterapie se merge până la structurarea profundă a personalităţii, acolo unde este cazul. Este bun acest lucru? Sigur că da, este bun. Se au în vedere evitarea pericolelor demersului terapeutic: transfer, contratransfer, dependenţa de terapie etc., de asemenea, alte lucruri bune.

Foarte multe metode de culegere a datelor, de luare a interviurilor, studierea datelor biografice (analiză longitudinală şi transversală) sunt folosite cu oarecare măiestrie de consilierii creştini. Unii sunt terapeuţi calificaţi. Alţii învaţă din mers, animaţi de propria pasiune şi iubire de semeni. Lucruri bune şi folositoare aproapelui.

Necazul vine din tendinţa de/spre exclusivitate, din partea consilierilor creştini a metodologiei seculare. Introspecţia devine scop în sine, iar nu mijloc. Găsirea soluţiilor din sine începe să devină prioritară. Psihologul, consilierul creştin este privit ca mântuitor, în loc să fie un ghid spre Mântuitorul. Există lucruri din exteriorul nostru pe care nu le putem schimba, dar care ne condiţionează, ne ţin legaţi. Chiar şi în abisul sufletului nostru există lucruri ce ne „manipulează” şi de care nu putem scăpa. „Inima este nespus de înşelătoare şi desnădăjduit de rea” spune Ieremia, proorocul. Promisiunea lui Dumnezeu este că va da celor ce doresc o inimă şi un duh nou. Isus de asemenea a făcut o promisiune importantă: „Veniţi la mine voi toţi ce trudiţi şi împovăraţi şi vă voi da odihnă pentru sufletele voastre”. Consilierul creştin trăieşte prin credinţă. Adică acordă o valoare importantă cuvintelor Mântuitorului şi se bazează pe ele. Trăieşte prin ele.

Dacă din consilierea creştină lipseşte Personajul principal al creştinătăţii, atunci nu mai vorbim de consiliere/terapie creştină. Şi ce rămânde de făcut?

Anunțuri

16 gânduri despre „Consilierea creştină vs. consilierea seculară (psihologică)

  1. pety,
    Eşti cumva psiholog? Ai pregătire laică în domeniu? Dacă da, m-ar interesa un lucru care pentru mine este deocamdată o enigmă.
    Spune-mi te rog, în cazul în care ai absolvit o facultate de specialitate, respectiv psihologia, acolo se pune în vre-un fel problema detectării activităţilor, acţiunilor demonilor asupra individului? În ce fel este tratată problema demonizaţilor în psihologie?
    Dacă mă exprim corect, psihozele sunt forme mai uşoare, iar peste o anumită limită dereglările se numesc nevroze. Eu ştiu că problemele de natură psihică apar în principal datorită unor antecedente definite prin dezechilibre chimice deci la nivel biochimic. O fi aşa?
    De ce nu pot fi detectaţi demonii s-au măcar acţiunile lor la nivel de individ? Se poate face o separare măcar aproximativă între efecte datorate dezechilibrelor chimice şi efectele datorate efectelor demonilor?
    Cu toate că fac eforturi semnificative să înţeleg toate aceste lucruri, mi-e teamă că încep să nu mai cred că demonii ar fi realităţi şi nu doar simple efecte psihotice sau nevrotice.
    Nu trebuie să menţionez că nu sunt de specialitate. Terminologia cred că mă trădează, dar am încredere că mă vei înţelege şi vei selecta doar dorinţa mea de a şti de fapt cum este tratată problematica demonilor în psihologie şi în psihiatrie.
    Mulţumesc pentru răbdare.

    • Da, sunt in domeniu (licentiat, cu pregatire in psihologie adleriana – consiliere).
      E taman invers. Nevrozele sunt forme mai usoare decat psihozele. In nevroze (fobii, anxietati, atacuri de panica, compulsii etc.,) se pastreaza contacul individului cu realitatea. In psihoze contactul cu realitatea se rupe (apar realitatile virtuale, percepute ca reale – delir, halucinatii etc.).

      Din punct de vedere crestin exista o mare diferenta intre bolile psihice severe (ex. Nebucadnetar – parafrenie: Daniel 4: 32-34) si posedarile demonice (Evanghelii, FA). iti recomand cartea lui Neil T. Anderson, „Cel ca sfarama lanturile robiei” (o carte de nota 10).

      • Până găsesc eu cartea lui Neil T. Anderson, dacă nu te deranjază, treci te rog pe la următorul link de pe blogul meu:

        http://tinutinu.wordpress.com/2011/09/24/amanunte-din-eden/

        Sunt expuse acolo nişte puncte de vedere foarte diferite de cele tradiţionale.
        Ele reprezintă rodul strădaniilor mele de-a lungul a aprox. 21 de ani, de a găsi răspunsuri la cele mai de bază întrebări, întrebări care după părerea mea condiţionează înţelegerea corectă a celorlalte problematici biblice. La un moment dat am alocat cam 2 ani rezolvării unei singure dileme: De ce există o singură Biblie şi 1.000 de interpreţi. După 2 ani cred că am găsit răspunsul mulţumitor pentru mine. Tare mult mi-aş dori să le comentăm, dacă crezi că merită atenţie.

      • Am procurat cartea. Am citit până la ora aceasta (13:35), cam 70 de pagini. Sunt multe lucruri interesante acolo dar şi lucruri pe care eu le înţeleg diferit. Spune-mi de unde eşti (adică unde locuieşti), pentru că sunt lucruri pe care eu le consider extrem de interesante de discutat. Dacă locuieşti undeva mai aproape de Alba Iulia, poate aş putea să-ţi fac o vizită, pentru a-ţi împărtăşi din ceea ce am înţeles eu din Biblie. Spun asta deoarece este foarte dificil de scris pentru că ceea ce vreau eu să comunic reprezintă o mare cantitate de date şi ar putea fi de dimensiunea unei cărţulii mai mici. Este vorba în principal de doctrină, pentru că în chestiuni psihologice nu mă amestec sub nici o formă. În acest domeniu primesc cu mare interes orice sfat, dar în chestiuni legate de doctrină, consider că 21 de ani de căutări mi-au conturat o imagine despre Biblie. Curios este că felul cum văd eu lucrurile este total diferit de toate celelalte curente. Şi totuşi este, după părerea mea extrem de biblic ceea ce cred.
        Dacă nu te deranjază, şi vrei să stăm din când în când de vorbă, până când vom constata că discuţiile nu mai aduc nici un beneficiu nici unuia dintre noi, poate ai instalat skype-ul, sau poate messenger-ul şi poate vorbim puţin prin intermediul internet-ului. Dacă constaţi că discuţiile sunt contraproductive poţi încheia oricând cu asigurarea că nu voi interpreta în nici un fel întreruperea.
        Doresc acest lucru deoarece mi-am propus de la începuturile experienţelor mele în Scripturi să pot ajunge să posed o exprimare care să fie la nivelul oamenilor cu multă pregătire intelectuală. Din această cauză când găsesc o asemenea persoană exercit o mică presiune pentru iniţierea unui dialog. Dacă nu dă roade mă repliez şi-mi văd de ale mele.
        Mi-aş dori un răspuns sincer atât cel legat de posibilitatea de a comunica faţă către faţă, sau cu microfoane prin intermediul internet-ului cât şi unul legat de ceea ce am postat pe blog-ul meu.

        • Daca o sa am timp o sa citesc (de fapt, am citit ceva-ceva).
          Sunt un om foarte ocupat.
          Comunicarea pe blog este arhisuficienta.
          Din comentariul tau mi se creeaza impresia ca nu mergi la nici o biserica si nu ai partasie cu cineva care sa fie disponibil pentru a discuta ceea ce te framanta. Este asa?

  2. Da pety,
    Nu mai merg la nici o biserică. Nu prea sunt înţeles. Nu pentru că exprimarea mea ar fi prea savantă ci pentru că încerc să privesc lucrurile dintr-o altă perspectivă. Multora le apare o mică sclipire în priviri la auzirea argumentării dar în scurtă vreme dispare din nou şi se retrag toţi într-o carapace, aparent protectoare.
    Din cauză că nici eu nu pot crede 100% că ceea ce înţeleg eu este corect, încerc să cer şi părerea altora despre acest mod de abordare a problematicii Bibliei.

    • Nu exista nici o legatura. Linkul catre comentariul acela arata un raspuns la Cristian Pascu.

      Citatul este un raspuns catre tine, atunci cand spuneam ca sunt un om foarte ocupat, iar comunicarea „blogaristica” este, in astfel de conditii, arhisuficienta.

      • Ok! Nu strică şi un pic de acid. 🙂
        Apropos vreau să-ţi spun un banc cu implicaţii psihologice care-mi place mult:
        O broscuţă şi un scorpion trăiau pe o mică insulă. La un moment dat din cauza unui mic cataclism insuliţa a început să se scufunde. Broscuţa nu avea angoase din cauza aceasta însă scorpionul începuse vizibil să se îngrijoreze. În consecinţă propune broscuţei să-l lase şi pe el să stea pe spinarea ei ca să poată să se salveze împreună. Broscuţa nu vroia cu nici un chip şi argumenta că îi este frică de o eventuală înţepătură a scorpionului. Dar scorpionul argumenta şi el foarte serios că dacă va muri broscuţa va muri şi el, aşa că nu trebuie să se teamă că acest lucru s-ar putea întâmpla. Se hotărăşte în sfârşit broscuţa şi trec amândoi pe ţărm. Atunci scorpionul o înţepă pe broscuţă. Aceasta, înainte de a muri, mai mult uimită decât speriată, îl întrebă de ce a făcut acest lucru că ea nu-l poate înţelege.
        Scorpionul răspunde:
        – Păi, nu m-am putut abţine.

  3. Consilierea crestina este eficienta, din pacate nu am prea intalnit cabinete de consiliere crestina in Romania. Mersul la biserica saptamanal si discutiile cu prietenii din comunitate nu pot asigura in general(nu discutam de exceptii) un cadru de solutionare a problemelor, cautarilor personale. In schimb un consilier crestin ar putea ajuta foarte mult (in cazul in care are pregatirea necesara).

    Pastorii nu au in general pregatirea de consilieri. De multe ori te simti intr-o discutie cu un pastor ca si la o spovedanie la duhovnicul unei biserici clasice si astepti sa primesti pedeapsa canonica bine meritata 🙂 . Nu e cazul sa exemplific ca fiecare din noi stie astfel de exemple.

    Inteleg ca lipsa de fonduri este o problema in deschiderea de cabinete de consiliere crestina, in schimb cred ca s-ar gasi posibilitati de finantare, mai ales ca un consilier din Romania, nu ar avea pretentii salariale la nivel de occident (peste 6k euro).

    • Există ACCR (Asociaţia Consilierilor Creştini din România) – http://accro.ro
      De asemenea există un institut german care face cursuri de consiliere foarte bune – http://www.romania.icl-institut.org/
      Cursul de mai jos ţi-l recomand. Este foarte bun (îl urmez şi eu), foarte ieftin şi pregăteşte consilieri creştini şi cu ajutorul psihologiei individuale (Alfred Adler, Dreikurs etc.). Nu este nevoie să fi făcut vreo facultate de psihologie sau sociologie.

        • Din nefericire nu se poate. La trainingul pe care-l urmez acum (si la orice training din orice scoala psihoterapeutica) se pune foarte mult accentul pe practica in echipa si parcuregerea obligatorie a sedintelor de autocunoastere. Se pleaca de la premisa (adevarata) ca nimeni nu poate fi un bun consilier daca nu se cunoaste pe sine si daca nu a parcurs cateva sedinte in rezolvarea propriilor sale probleme.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s