Este psihologia (psihoterapia) seculară bună? Sunt paradigmele din psihologie demne de încredere? Diferitele orientări terapeutice au rezultatele scontate? Este mai bună psihanaliza decât paradigma cognitiv-comportamentală?Ştim că paradigmele s-au născut (mai ales) din personalitatea creatorilor acestora. Ar fi ignorant, dar mai ales neproductiv să nu conştientizăm lucrurile bune din fiecare paradigmă. Terapia cognitiv-comportamentală este foarte eficace în nevroze, în fobii. Rolul introspecţiei (o dublă ipostază in care individul îndeplineşte atât rolul de subiect cunoscător cât şi de subiect de cunoscut), din psihanaliză, este arhicunoscut şi ne ajută la cunoaşterea de sine. 

Soluţionarea problemelor, în psihologia seculară, pune în centru conştientizarea (de către subiect/individ/persoană) problemelor pe care acesta le are, dar mai ales, găsirea cauzelor acestora (inconştiente sau nu). Următoarea etapă este găsirea de către pacient, cu ajutor direct sau subtil din partea terapeutului, a mijloacelor de soluţionare (răspunsuri rezolutive, adaptative). În psihoterapie se merge până la structurarea profundă a personalităţii, acolo unde este cazul. Este bun acest lucru? Sigur că da, este bun. Se au în vedere evitarea pericolelor demersului terapeutic: transfer, contratransfer, dependenţa de terapie etc., de asemenea, alte lucruri bune.

Foarte multe metode de culegere a datelor, de luare a interviurilor, studierea datelor biografice (analiză longitudinală şi transversală) sunt folosite cu oarecare măiestrie de consilierii creştini. Unii sunt terapeuţi calificaţi. Alţii învaţă din mers, animaţi de propria pasiune şi iubire de semeni. Lucruri bune şi folositoare aproapelui.

Necazul vine din tendinţa de/spre exclusivitate, din partea consilierilor creştini a metodologiei seculare. Introspecţia devine scop în sine, iar nu mijloc. Găsirea soluţiilor din sine începe să devină prioritară. Psihologul, consilierul creştin este privit ca mântuitor, în loc să fie un ghid spre Mântuitorul. Există lucruri din exteriorul nostru pe care nu le putem schimba, dar care ne condiţionează, ne ţin legaţi. Chiar şi în abisul sufletului nostru există lucruri ce ne „manipulează” şi de care nu putem scăpa. „Inima este nespus de înşelătoare şi desnădăjduit de rea” spune Ieremia, proorocul. Promisiunea lui Dumnezeu este că va da celor ce doresc o inimă şi un duh nou. Isus de asemenea a făcut o promisiune importantă: „Veniţi la mine voi toţi ce trudiţi şi împovăraţi şi vă voi da odihnă pentru sufletele voastre”. Consilierul creştin trăieşte prin credinţă. Adică acordă o valoare importantă cuvintelor Mântuitorului şi se bazează pe ele. Trăieşte prin ele.

Dacă din consilierea creştină lipseşte Personajul principal al creştinătăţii, atunci nu mai vorbim de consiliere/terapie creştină. Şi ce rămânde de făcut?

Anunțuri