O încercare de înţelegere din punct de vedere psihologic a creştinilor sub sistemului represiv-opresiv (Tratat de Psihopatologie, de Constantin Enăchescu). Metodele sistemului opresiv se observă şi astăzi în democraţie (şi de ce nu, chiar şi pe bloguri).

Notă!

În aceste articole nu doresc să fac apologia creştinilor slabi (căzuţi, aserviţi), ci doar să-i înţeleg. Probabil, cine este duhovnicesc/spiritual va încerca sa „ridice cu duhul blândeţii”, concomitent cu asimilarea învăţămintelor de rigoare (ferirea de căderea în aceeaşi cursă).

Mecanismele psihosociale şi geneza psihozelor colective

Ce urmăreşte discursul colectiv ca instrument psihologic prin acţiunea sa asupra colectivităţilor socioumane? Două aspecte principale. Pe de o parte, modelarea unor opinii colective impuse şi controlate de autoritatea statal-politică, iar pe de altă parte, crearea unei anumite stări de spirit sau a unei atitudini emoţionale de factură pasională, în conformitate cu conţinutul ideologiei oficiale a statului, cu valoare de convingere.

Realizarea acestora se face prin intermediul unei metode de propagandă sau a unor tehnici de manipulare. Un rol esenţial revine în acest mecanism mass-mediei. Metodele de propagandă sunt reprezentate prin următoarele:

  1. Propaganda conştientă, mascată, sub formă de curent de opinie construit treptat întreţinut şi amplificat permanent.
  2. Cenzura conduitelor, a opiniilor personale, a întâlnirilor sau reuniunilor etc., reprezentată prin următoarele:
  • controlul selectiv al informaţiilor către populaţie;
  • oferta de informaţii (aparent) interzise care se scurg în mod dirijat, intenţional;
  • furnizarea de informaţii considerate oficial ca fiind interzise, dar care de fapt servesc direct procesului de manipulare a maselor.

În ceea ce priveşte tehnicile de manipulare, acestea, dupa J. A. C. Brown, sunt reprezentate prin următoarele:

  • Folosirea stereotipurilor cu semnificaţie negativă (negri, evrei, comunişti, capitalişti, sindicate [pocăiţi] etc.).
  • Substituirea unor nume prin simboluri (roşu = comunism etc.).
  • Selecţia, constând în prezentarea selectivă a faptelor, într-o formă cenzurată, care, prin aceasta, să servească direct intereselor acţiunii de manipulare.
  • Repetiţia cu caracter stereotip şi efect persuasiv a unor teme-slogan ale ideologiei statului totalitar de tipul dictatura proletariatului etc.
  • Aserţiunea constând în prezentarea parţială numai a unui aspect convenabil al lucrurilor, într-o anumită imagine, în mod deliberat cu scop vădit propagandistic.
  • Apelul la autoritate, cu rol de model exemplar de urmat: modele religioase, figuri politice, personaje istorice, eroi etc.

Efectele acestor mecanisme psihosociale vor face ca în timp să se schimbe realitatea socială firească înlocuind-o cu un stat artificial, în care drepturile şi libertăţile naturale sunt suprimate. Acest tip de societate supusă unui control riguros, extins asupra tuturor domeniilor, va duce la acumularea unor tensiuni interioare care vor avea ca efect schimbarea oamenilor in planul sensibilităţii, gândirii, atitudinilor, conduitelor şi al acţiunilor, al comunicării interpersonale.

Deşi au un caracter represiv, fiind impuse în mod artificial, elementele de „presiune psihosocială” mai sus menţionate vor constitui, în final, un „model sociocultaural” cu norme şi valori specifice. În condiţiile unei societăţi „închise”, reprezentată prin statul totalitar, aceste norme devin absolut obligatorii, iar nerespectarea sau contestarea lor va fi considerată o gravă acţiune cu un caracter antisocial, fiind imediat reprimată. Orice opoziţie este etichetată ca vinovăţie, iar teroarea va menţine o stare de frică colectivă permanentă.

Contestat sau acceptat, modelul sociocultural de tip represiv, prin caracterul său obligatoriu, va deveni cu timpul acceptat, cel puţin din punct de vedere formal, şi va sfârşi prin a fi „imitat”, dar în mod nesincer, fie prin a fi „adoptat” şi interiorizat, devenind în acest caz o convingere.Forţele de „presiune (psiho)socială” vor duce la acumularea unor „tensiuni interioare” care, neputându-se „descărca” în exterior prin acte protestatare, revolte etc., se vor „descărca” în interior prin acte de suicid, depresii, nevroze, alcoolism etc.

Efectele acestor presiuni sociale, economice, politice, culturale etc. se vor vedea in timp, prin schimbarea naturii oamenilor [sublinierea îmi aparţine]. Interdicţia iniţiativelor individuale, a gândirii libere, a asociaţiilor va duce la depersonalizare şi dizolvarea în final a individului în anonimatul colectivităţii, anulând în felul acesta orice fel de originalitate. Scad creativitatea, productivitatea muncii, se reduce comunicarea interpersonală, creşte izolarea, însingurarea şi, în final, dezinteresul pentru viaţă. Se instituie o stare de suspiciune generală, o frică colectivă. Absenţa libertăţii individuale în conformitate cu „normele statului” va crea sentimentul colectiv al culpabilităţii, care va duce la apariţia unor atitudini de „retragere” ca forme de „apărare”, la conduite de refugiu şi izolare. În mod egal, se manifestă şi dorinţa de „evadare din sistemul sociopolitic” într-un alt mediu.

Este absolut clar faptul că cele prezentate mai sus vor produce schimbări importante, esenţiale atât în ceea ce priveşte starea de sănătate mintală, cât şi configuraţia bolilor psihice, în contextul social menţionat. Individul va sfârşi prin a fi în mod absolut subordonat statului totalitar şi, prin urmare, dependent de acesta. Asistăm la configurarea unui veritabil sindrom Orwell, când individul, schimbat sufleteşte şi moral, va sfârşi prin a accepta starea sa „anormală” ca pe ceva firesc.

Toate acestea închid individul, îi îngustează orizontul şi-l obligă să gândească şi să se comporte în mod obligatoriu conform unui sistem de norme represiv care îi este impus de ideologia sociopolitică a statului. Orice abatere este considerată un act antisocial şi este reprimată în diferite forme, servind concomitent ca exemplu pentru ceilalţi membri ai societăţii.

În mod paradoxal însă, la polul opus manifestărilor mai sus menţionate, se situează efectele manipulării prin propaganda ideologiei politice. Promisiunile şi exaltarea maselor produsă de acestea, exprimate în mod repetat, persuasiv, vor duce la cultivarea stimulativă a „pulsiunilor primare”, care se vor substitui „spiritului raţional”. Deturnarea atenţiei prin diversiuni de la „problemele acute”, imediate ale societăţii va crea o atmosferă de exaltare ideologică, care topind individul în masă, va produce un „curent de opinie” monotematic întemeiat pe o ideologie de interese politice.

În statul totalitar, ideologia este monotematică, rigidă, obligatorie, represivă. În statul democratic ideologia este politematică, aparent deschisă, permisivă şi exprimă interese de grup, partinice. Statul democrat sub acoperirea libertăţii, cultivă o „tensiune a dezbinării”. Statul totalitar prin reprimarea ideologica cultivă a „tensiune a solidarităţii”.

Anunțuri