Biblica stimă de sine

Am scris un comentariu la Florin si am realizat ca prin lungime si continut poate fi un articol pe propriul site

Printre altele, stima de sine este profund legata de raportul dintre sinele autoperceput – conceptul de sine – si sinele ideal (sau dorit), adica modul in care am vrea sa arate, sub multiple aspecte, persoana noastra. Intr-un studiu efectuat de E. Higgins si colaboratorii (1985) li s-a cerut studentilor sa completeze chestionare pe tema conceptului de sine, sinele dorit de ei insisi, precum si felul in care cred ei ca sunt perceputi de tata, mama si de cel mai bun prieten si cum considera ei ca arata sinele lor dorit de aceste persoane. S-a constatat ca o distanta mare intre sinele actual (perceput) si sinele dorit conduce la stari deprimante, dar nu neaparat de acelasi tip. Daca discrepantele se manifestau intre imaginea de sine si sinele dorit de individul in cauza, rezultatul era dezamagirea si supararea, pe cand daca distanta aparea intre sinele actual si sinele dorit (asteptat) de parinti si prieteni, precumpanitor se degaja anxietatea.

De pilda, neconcordanta perceputa dintre asteptarile tatalui ca fiul sau sa devina un om de afaceri de succes si slaba speranta de a se intampla astfel i-a produs studentului in cauza o oarecare neliniste si anxietate si nu suparare. Cand insa acesta si-a dorit mult sa devina jucator de baschet, dar nu a reusit, sentimentele au fost de amaraciune, suparare si dezamagire.
Sinele si cunoasterea lui de Petru Ilut

Unii autori au aratat ca programele de crestere a stimei de sine nu trebuie sa se reduca la suportul psihologic pur, ci trebuie corelat cu modalitati si posibilitati efective de realizare de sine.

Scriptura vorbeste de o corecta “parere [stima] de sine” conform masurii de credinta pe care a dat-o Dumnezeu fiecaruia (Romani 12). Aceasta cerinta apare in contextul interactiunii fratesti si a manifestarii/practicarii darurilor personale. Daca observam, teza stima de sine sustinuta de competente proprii (daruri/talente practicate) este in primul rand biblica.

Concluzie: Stima de sine nu trebuie dezvoltata doar la nivel psihologic de tip sugestibil ci trebuie acompaniata de capacitati concrete. Este ca acea relatie dintre neprihanire si sfintenie. Dumnezeu ma considera neprihanit (daca am acceptat planul Sau, conform caruia sunt considerat astfel), insa in planul conduitei trebuie sa confirm prin sfintenie.

Dictionar:
Sugestibilitate – aptitudine de a primi sugestii, adica de a reactiona la un semnal (obiect sau ordin) in mod masinal, fara participarea activa a vointei.

Imaturitatea afectiva, emotivitatea, deficienta intelectuala favorizeaza sugestibilitatea.

Fizică

El spânzură pământul pe nimic (Iov 26:7)

Iov a scris acest lucru cu peste 3500 de ani în urmă, dar afirmaţia lui ţine de fizica secolului XX. Legea gravitaţiei pe care a descoperit-o Newton nu adaugă nimic nou la cele spuse de Iov, ci doar explică cum „atârnă [Dumnezeu] pamântul de nimic”! La începutul acestui secol (XX), oamenii de ştiinţă credeau că în spaţiu există o substanţă denumită „eter”, care face ca pământul să îşi păstreze echilibrul şi poziţia. S-a dovedit însă că această convingere era eronată şi cea mai ştiinţifică afirmaţie rămâne aceea că „El atârnă pământul pe nimic„.

El şade deasupra cercului pamântului (Isaia 40:22)

Isaia a scris acest lucru uluitor cu 700 de ani înainte de Christos. Cuvântul „cerc” are în limba originală semnificaţia de „obiect sferic”. La mai bine de 2000 de ani după Isaia, în 1519 după Christos, Magellan – renumitul navigator – a călătorit în jurul lumii cu corabia, pentru a destrăma convingerea că pământul este plat, arătând astfel că ceea ce Biblia spusese cu peste 2000 de ani în urmă e adevarul adevărat, adică pământul e rotund.

Tot despre un pământ de formă sferică este vorba implicit în Luca 17, unde Domnul Isus a descris revenirea Sa ca având loc „în ziua aceea” (vers.31) şi în „noaptea aceea” (vers.34). Asta înseamnă că urma să fie, simultan, lumină într-o parte (emisferă) a globului şi întuneric în cealaltă.