Tipurile psihopatologice pure sunt rezultatul observaţiilor clinico-psihiatrice efectuate asupra bolnavilor psihic. Aceste tipuri nu reprezintă boli psihice, ci terenul pe care se pot dezvolta bolile psihice în anumite circumstanţe de viaţă ale individului respectiv. Ele reprezintă trăsături accentuate de personalitate prezente la unele persoane. Autorii francezi vorbesc în aceste cazuri de tipologiile psihopatologice, iar autorii germani de variaţii patologice ale normalului. Tipurile constituţionale care reunesc condiţiile unor dispoziţii pre-morbide din care se pot dezvolta boli psihice sunt următoarele:

  • constituţia perversă, caracterizată prin scăderea considerabilă a simţului moral, până la pierderea acestuia, personalitate de tip imoral, vicioasă, inadaptabilă, delictuală, antisocială, needucabilă, perversă;
  • constituţia paranoică, ce desemnează tipul suspicios, egocentric, rigid, interpretativ, retras, orgolios, cu dificultăţi serioase de adaptare şi comunicare;
  • constituţia emotivă, caracterizată prin hipersensibilitate, labilitate, dispoziţie afectivă inegală, imprevizibilă;
  • constituţia mitomaniacă sau imaginativă, caracterizată prin tendinţa spre mitomanie, confabulaţie, înclinaţie către reverie, imaginativ, tendinţa către simulare sau suprasimulare;
  • constituţia ciclotimică, ce reprezintă tipul înclinat către variaţii periodice cu caracter opus ale stării de dispoziţie afectivă, fie în plus (buna dispoziţie, euforie, excitaţie maniacală, polipragmazie), fie în minus (dispoziţie tristă, stare depresivă, inactivitate);
  • constituţia schizoidă, care reuneşte tipurile de indivizi interiorizaţi, reci, raţionali, necomunicativi;
  • constituţia epileptoidă, caracterizată printr-un temperament amorf, vâscos, egocentric, impulsiv, cu explozii imprevizibile de mânie, violent, obtuz.
Anunțuri