Elemente de comunicare non-verbala 3

5. Acoperirea gurii cu mana

Daca cineva utilizeaza gestul acoperirii gurii cu mana in timp ce vorbeste, faptul arata ca respectivul minte. Daca el isi acopera gura in timp ce vorbeste altcineva, asta inseamna ca, dupa presimtirea sa acel ins minte. Una dintre cele mai tulburatoare privelistipentru un orator, este de a vedea cum, in timp ce el vorbeste, auditoriul recurge la acest gest. In fata unui auditoriu mai restrans sau in prezenta unui singur partener de discutie este recomandabil sa se intrerupa prezentarea sau expunerea si sa se adreseze intrebarea: „Doreste cineva sa comenteze cele spuse pana acum?”. Aceasta intrerupere va permite ca obiectiile celor din sala sa iasa la iveala, creand oratorului prilejul favorabil de a-si preciza afirmatiile si de a raspunde la eventualele intrebari.

6. Scarpinarea gatului

In acest caz, degetul aratator al mainii cu care scriem scarpina partea de sub ureche sau partea laterala a gatului. In timpul observarii acestui gest s-a constatat un lucru interesant: scarpinatul se face de aproximativ cinci ori. Rareori acest numar este mai mic sau depaseste aceasta cifra. Gestul semnaleaza indoiala sau incertitudine si este caracteristic oamenilor care spun: „Nu sunt sigur inca daca voi accepta”. Trebuie in mod deosebit sa remarcam situatia cand limbajul verbal contrazice acest gest, de exemplu cand cineva spune cam asa: „Eu pot intelege ce simtiti dumneavoastra”.

7. Interpretare si rastalmacire

Priceperea de a interpreta exact gesturile mainii aduse la fata – gesturi care apar intr-o serie de imprejurari date – se dobandeste in timp si prin indelungi observatii. Ceea ce putem afirma cu hotarare este faptul ca atunci cand o persoana foloseste unul din gesturile de aducere a mainii la fata, amintite anterior – acoperirea gurii, atingerea nasului, frecarea ochiului, frecarea urechilor, scarpinarea gatului, trasul de guler, degetele in gura -, este stapanita de ganduri negative. Numai prin studierea si observarea indelungata a acestor gesturi si prin luarea in considerare a contextului in care apar, putem ajunge in cele din urma la evaluarea exacta a gandurilor altora.

Cum lucrează răul spre bine…

De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celorce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celorce sînt chemaţi după planul Său.
Romani 8:28

Cateva din gandurile sfintilor parinti pe marginea acestui verset:

Origen: „Tirania Faraonului a folosit la formarea sufleteasca a poporului evreu”.

Sf. Ioan Gura de Aur: „Cand apostolul a zis: ‘Toate lucreaza impreuna spre bine…’ s-a gandit si la cele ce sunt greu de suportat si la cele de intristare. Chiar necazuri de ar veni, chiar saracia, chiar inchisoarea, chiar foamea sau moartea, tu nu trebuie sa deznadajduiesti, caci puternic este Dumnezeu a le intoarce spre bine… El (apostolul) n-a zis ca, celor care iubesc pe Dumnezeu, nu le va veni nici un rau, ci ca toate le slujesc lor spre bine… De un singur lucru este insa nevoie: iubire adevarata fata de Dumnezeu”.

Teodoret al Chirului: „Nu tuturor ajuta, ci numai celor ce iubesc pe Dumnezeu, toate lucreaza spre bine”.

Sf. Vasile cel Mare: „Fara nici o indoiala, Dumnezeu ne randuieste faptele mai bine spre binele nostru, decat le-am schita noi insine”.

Avva Dorotei: „Crede ca tot ce se intampla cu noi, pana in cele mai mici lucruri, se petrece potrivit voii lui Dumnezeu si atunci vei suporta fara turburare tot ce va veni asupra ta”.

Avva Isaia: „Daca te molipsesti de vreo boala, nu deznadajdui si nu te imputina cu Duhul ci multumeste-i lui Dumnezeu, ca El se ingrijeste ca sa-ti procure prin aceasta boala un bine”.

Necazurile in viata unui credincios sunt totdeauna binecuvantari deghizate.

de Nicolae Moldoveanu, in Hristos Indreptatirea