Elemente de comunicare non-verbala 2

Cele mai frecvente gesturi, din literatura de specialitate:

1. Strangerea de mana

In vremurile primitive, oamenii pesterilor, cand se intalneau, inaltau bratele in aer cu palmele deschise, pentru a arata ca nu au arme la ei. In decursul secolelor, acest gest al palmelor ridicate s-a modificat, aparand gesturi cu palma pusa pe inima si multe alte variante. Forma moderna a acestui stravechi ritual de salut este intinderea mainii si strangerea palmelor atat la intalnire, cat si la despartire. In mod obisnuit, intr-un asemenea gest mainile se scuturau de cinci-sapte ori.

Intr-o strangere de mana dominarea se face simtita prin intinderea mainii cu palma in jos. Un studiu intreprins asupra unui numar de 54 de oameni de afaceri, cu functii de conducere si cu succese in activitatea lor, a dezvaluit ca 42 dintre ei nu numai ca au avut initiativa strangerii mainii, dar au si utilizat-o in varianta dominatoare a acesteia. Intinderea de mana in sus este opusul strangerii de mana cu sens de dominare.

2. Frecarea palmelor

Viteza cu care cineva isi freaca palmele semnalizeaza cine va fi, dupa parerea sa, beneficiarul rezultatelor pozitive asteptate. Sa zicem, de exemplu, ca dorim sa cumparam o casa si, in acest scop, mergem la un agent imobiliar. Dupa ce ii descriem la ce fel de proprietate ne gandim, agentul isi freaca rapid mainile si spune: „Stiu un loc pe placul dumneavoastra!”. Agentul semnalizeaza ca potrivit parerii sale, beneficiarul rezultatelor va fi  beneficiarul. Dar ce am simti, oare, daca el si-ar freca foarte incet palmele in timp ce ne-ar asigura ca dispune de casa ideala? Ne-am gandi imediat ca umbla cu viclesuguri, ca vrea sa ne pacaleasca si am avea senzatia ca rezultatele asteptate ar fi mai degraba in folosul lui decat al nostru? Agentii comerciali sunt instruiti ca atunci cand isi freaca mainile, in timp ce descriu viitorilor cumparatori produsele sau serviciile, sa faca aceasta, neaparat, cu o miscare rapida a mainilor, pentru a evita trecerea cumparatorului in defensiva. Atunci cand cumparatorul isi freaca mainile si spune vanzatorului: „Ia sa vad ce-mi puteti oferi!”, prin aceasta semnalizeaza ca se asteapta sa i se arate produse de buna calitate, din care probabil va si cumpara.

3. Mainile in pozitie de coif

Observatiile si cercetarile cu privire la acest gest fascinant demonstreaza ca este frecvent folosit in relatiile superior-subordonat si ca poate aparea izolat, indicand o atitudine de siguranta sau una de „sunt foarte destept”. Conducatorii de unitati sunt cei care recurg adesea la aceasta pozitie a mainilor atunci cand transmit instructiuni sau sfaturi subalternilor si deosebit de frecvent este folosit in randul contabililor, avocatilor, managerilor si altor categorii asemanatoare.

4. Etalarea degetului mare

In limbaj non-verbal, folosirea degetului mare este o manifestare a prioritatii, a superioritatii si chiar a agresivitatii. Gesturile degetului mare sunt gesturi secundare, parti componente ale unui grup de gesturi. Etalarea degetului mare este un semnal pozitiv; el apare des in postura tipica a sefului glacial, care il utilizeaza in prezenta subalternilor. Cei care poarta haine noi, de croiala moderna il utilizeaza mai frecvent decat cei imbracati in lucruri mai vechi, cu o croiala depasita.

Anunțuri

8 gânduri despre „Elemente de comunicare non-verbala 2

  1. Aurel, temerile nu-ti sunt indreptatite. Este vorba de manualul „Metode si tehnici de comunicare” din Anul I de psihologie. Sa sti ca l-am „periat” bine de tot inainte sa scriu.

    Oamenii au facut niste studii impreuna cu o echipa largita, chiar si de antropologi. E parerea lor.

    Noi, orice informatie o trecem prin filtrul Scripturii.

    Avem si in Scriptura un exemplu de „salut fals” umat de injunghiere cu sabia, nu? 🙂

  2. Am uitat de salutul „vanzatorului”, insotit de un sarut pe obraz.

    Numai ca El cunostea inima acestuia, nu (doar) din observatia exterioara a semnelor, a metalimbajului, ci din capacitatea Sa de a vedea direct inima (personalitatea) omului.

    „Prietene, ce ai venit sa faci, fa”.

    Cred ca avem uneori sentimentul difuz ca unii „frati” ai nostri ne folosesc, ca sunt falsi, ca ceva nu se potriveste in comportamentul lor. De cele mai multe ori nu stim ce, dar intuitia ne spune ca ceva nu-i in regula.

  3. Comunicarea non verbala am impresia ca este 90% din tot ceea ce transmitem – frunzarisem mai demult un astfel de volum – is f bine venite in orice tip de relatie sa cunosti elementele non verbale. Partenerul de viata e ca o carte deschisa daca stapanim mess non verbale, ca sa nu mai zicem de cat de util este sa iti intelegi seful 😀 – oricum cine vrea sa asculte si sa comunica fara sa stie bine limbajul trupului – ar trebui sa fuga repede la o librarie. 🙂
    Stiinta nu este in contradictie cu teologia, Ton afirma ca oamenii de stiinta cand se pronunta asupra faptelor defapt isi depasesc atributiile de om de stiinta – intra in domeniul filosofic si isi exprima propria viziune filosofica, ateista, panteista, new age, teoista,etc. potrivesc in alte cuvinte elementele de puzzle din stiinta cu peisajul din mintea lor

  4. Romuluss, uite ce spune Ion Dafinoiu in „Personalitatea – metode calitative de abordare”, in capitolul Interviul psihologic – cadru general, subcapitolul Comunicarea nonverbala:

    Comunicam cu ajutorul cuvintelor, modulatiilor vocii, corpului, posturilor, gesturilor si expresiilor mimice. Nu putem sa nu comunicam. Chiar cand nu spunem nimic si ramanem imobili, transmitem un anume mesaj.
    Mesajul pe care il transmitem celorlalti depaseste continutul semantic all cuvintelor pe care le utilizam. Cercetarile au evidentiat ca in timpul unui discurs prezentat in fata unui grup, 55% din impactul acestuia se datoreaza limbajului corporal (postura, gesturi, contact vizual), 38% tonul vocii si doar 7% continutul verbal al mesajului transmis. Aceste procente difera de la o situatie la alta: limbajul corpului si tonul vocii schimba enorm impactul si semnificatia mesajului. In foarte multe situatii este mai importantcum spunem decat ceea ce spunem.

  5. 3. Ce am citit vis-a-vis de acest gest e că el caracterizează genul masculin, sugerând dominanţă şi, după cum spuneai, siguranţă, fermitate. Pe scaun, ocupă tot locul, iar, dacă se poate, şi celelalte cu ceva. 🙂
    Stilul feminin se retrage pe o parte a scaunului, în ideea de a nu deranja cumva pe celălalt. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s