Tipurile lui J.A. Lee:

  1. Eroticul – este un romantic ce cauta un partener ideal crezand ca exista numai unul singur adevarat pentru el. Se identifica puternic cu partenerul, dorind sa stie totul despre el. Isi va aminti intotdeauna preferintele si nepreferintele, ziua de nastere si aniversarile, dorintele si intentiile partenerului. Implicarea sexuala este, de obicei, timpurie. O data intrat in relatie, este – de regula – monogam, fidel, desi se poate angaja, uneori, intr-o relatie extraconjugala sau extraparteneriala, pentru ca are o capacitate mereu proaspata, de a se indragosti sustinuta de curiozitate si un entuziasm viu.
  2. Ludicul – este tipul de partener infidel, cu „libido flotant”, preferand mai multe relatii in paralel. Doreste si pretinde o anumita dependenta si responsabilitate din partea fiecarui partener, ceea ce ii asigura continuitate in atitudine si conduita. In general, el are o buna imagine de sine, „hranita” emotional de contacte multiple cu ceilalti, care, pe de o parte, il securizeaza, pe de alta parte, il fac sa se simta admirat. Deoarece acestui tip ii place variatia, fara sa se implice prea mult, el se autodezvaluie superficial si prefera – in consecinta – parteneri la fel de superficiali, desi gaseste – in general – dependenti emotionali care, evident, au probleme de autoapreciere si intimitate. Totusi, dragostea cu el este apreciata ca fiind placuta, imaginativa, pana la sfarsitul relatiei. Aceasta pentru ca ludicul dispune de „arta seductiei”, fiind un „vanator de recompense afective”, fantezist si surprinzator.
  3. Storgicul – este, in mod surprinzator un partener afectiv, care se descopera pe sine, treptat, prin intermediul dragostei. El crede in permanenta relatiei si isi trateaza partenerul ca prieten de neinlocuit. Acesti parteneri se cunosc bine si prefera sa disute totul impreuna. Ei se securizeaza reciproc prin incredere mutuala si manifesta o fidelitate liber consimtita. Relatia sexuala incepe tarziu, dar o data inceputa, este foarte apreciata. Si chiar daca relatia lor trebuie sa se incheie, ei vor continua sa ramana prieteni.
  4. „Maniacul” – este o persoana foarte dependenta emotional si extrem de geloasa. Denumirea nu are o conotatie patologica ci, mai curand, exprima, intr-o maniera profana, ceea ce oamenii inteleg in limbajul uzual prin „fire obsedata de persoana iubita”. Din acest motiv, el experimenteaza dragostea la o mare intensitate, ceea ce il face rezistent chiar la separarea fizica de partener, fara a-si diminua intensitatea trairilor. Din contra, in astfel de situatii, el dezvolta neliniste, suspiciune, fara a inceta sa resimta atractie. In mod frecvent, are o proasta imagine de sine, saraca si o minima apreciere. Tocmai de aceea este putin atragator pentru altii dar, totodata, foarte dependent. Sufera de teama de a nu fi abandonat si respins. Chiar cand relatia inceteaza, el continua sa reflecteze, sa problematizeze asupra erorilor pe care le-a comis.
  5. Agapicul – este cel mai putin posesiv si cel mai iertator dintre toate cele sase tipuri de parteneri. Extrem de rabdator, extrem de usor de pastrat in relatie, el accepta, tolereaza aproape orice fel de comportament din partea celuilalt. Desi nu se indragosteste, intotdeauna isi ofera dragostea pe masura dorintelor si preferintelor celuilalt. Unii cercetatori considera ca acesti tipi – in extremis – pot fi masochisti. Oricum, ei sunt totdeuna suportivi pentru parteneri, indiferent pentru ce. Cand relatia se sfarseste, agapicii sunt dispusi sa permita partenerului sa-i abandoneze.
  6. Pragmaticul – este o persoana care procedeaza in dragoste asa cum si-ar cauta si „folosi” cea mai valoroasa masina. El preia toate bunurile iubitului(ei), avand grija sa se asigure si din punct de vedere juridic de controlul si de posesia lor, incercand sa incheie cel mai bun „targ” posibil. Nu perzinta niciodata atractie sau interespentru o persoana care nu reprezinta si o valoare materiala. Atata timp cat relatia le va satisface interesul, ei vor continua sa „iubeasca”. Dar daca partenerul nu-i va satisface asteptarile materiale, se va simti indreptatit sa caute pe altcineva. Cu alte cuvinte, pragmaticul are ca dominanta nevoia de putere si prestigiu economic, iubirea fiind un „instrument” de ale obtine, dar si un efect al satisfacerii acestei nevoi.
de Iolanda Mitrofan, in
Psihologia Vietii Cotidiene
Volum coordonat de Mielu Zlate
Anunțuri